Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Urat -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: urất -ă
Cuvantul fara diacritice: urat

Definitie: URAT, -Ă, (I) urâți, -te, adjectiv , (II) adverb , (III) substantiv neutru I. Adjectiv 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie: prin extensiune pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care trezește repulsie (morală); urâcios, nesuferit. ♦ (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplăcut; grav. 3. (Despre timp) Posomorât, ploios, friguros, II. Adv. Într-un mod neplăcut, nepotrivit, imoral. ♢ Expresie A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva. III. Substantiv neutru: 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etcetera; plictiseală; indispoziție. ♢ Locutiune prep. De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ♢ Expresie A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala. A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – Verifica cuvantul: urî.

2 * Cuvantul cu diacritice: urât
Cuvantul fara diacritice: urat

Definitie: Urât antonim: arătos, chipeș, drag, frumos

3 * Cuvantul cu diacritice: urât
Cuvantul fara diacritice: urat

Definitie: URÂT substantiv verifica cuvantul: aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scârbă, silă.

4 * Cuvantul cu diacritice: urât
Cuvantul fara diacritice: urat

Definitie: URÂT adjectiv , substantiv 1. adjectiv (argotic) nasol. (Ce fată -) 2. adjectiv diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, (popular și familiar) bocciu, scălâmb, scălâmbăiat, (regional) pâcleș, (Moldova) balcâz, (Mold. și Transilvania) pogan, (învechit) grozav, (familiar) șui. (O ființă -.) 3. adjectiv deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strâmb, strâmbat, urâțit, (regional) stropșit, zgâmboit, (Moldova) șonțit. (O față - din cauza ...) 4. adjectiv verifica cuvantul: inestetic. 5. adjectiv verifica cuvantul: înnorat. 6. adjectiv verifica cuvantul: mizerabil. 7. adjectiv verifica cuvantul: nefavorabil. 8. adjectiv verifica cuvantul: neplăcut. 9. adjectiv defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, rău. (A făcut o impresie -.) 10. adjectiv verifica cuvantul: condamnabil. 11. substantiv verifica cuvantul: plictiseală.

5 * Cuvantul cu diacritice: urât
Cuvantul fara diacritice: urat

Definitie: URÂT adjectiv verifica cuvantul: grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.

6 * Cuvantul cu diacritice: urât
Cuvantul fara diacritice: urat

Definitie: urât substantiv neutru

7 * Cuvantul cu diacritice: urât
Cuvantul fara diacritice: urat

Definitie: URÂT¹ adv. Într-un mod neplăcut; displăcut. ♢ A se uita - la cineva a privi pe cineva cu dușmănie. /v. a (se) urî

8 * Cuvantul cu diacritice: urât
Cuvantul fara diacritice: urat

Definitie: URÂT² n. 1) Stare a omului care se plictisește; depresiune sufletească ușoară (cauzată de lipsa interesului); plictiseală. ♢ A muri de - a se plictisi grozav. A-i ține cuiva de - a face tot posibilul pentru a ridica dispoziția cuiva; a distra pe cineva. 2) Ceea ce întruchipează lipsa frumuseții și a armoniei. /v. a (se) urî

9 * Cuvantul cu diacritice: urât
Cuvantul fara diacritice: urat

Definitie: URÂT³ -tă (-ți, -te) 1) și substantival Care este neplăcut la înfățișare; lipsit de frumusețe și armonie. ♢ - de mama focului nespus de urât. 2) Care este contrar bunei-cuviințe; necuviincios. Maniere -te. 3) (despre vreme sau despre fenomene atmosferice) Care nu este prielnic; nefavorabil. /v. a (se) urî