Ustura
Definitie, sens si explicatie
1Ustura, pers. 3 ustura, verb I. Tranzitiv A provoca cuiva o senzatie dureroasa de intepatura, de urzicare sau de arsura. ♦ Figurativ A provoca cuiva o durere fizica sau morala; a lovi, a indurera. – Limba Latina Ustulare.
2Ustura verb, indicativ prezent 3 singular ustura, imperfect 3 singular ustura
3A ustura pers 3 ustura tranz. 1) (in constructii cu sens pasiv) A supune unei senzatii dureroase (prin urzicare, intepare, arsura etcetera). Îl ustura limba. 2) (fiinte) A face sa sufere, provocand dureri fizice sau morale. ♢ - (Pe cineva) Inima (sau La inima) a simti o extraordinara durere sufleteasca. /<lat. ustulare
4Ustura (-r, -at), verb – A provoca cuiva o senzatie dureroasa de intepatura, de urzicare sau de arsura. – Mr. ustur, istr. usturu.
Limba Latina ūstŭlāre (Densusianu, Rom., Xxxiii, 288; Puscariu 1845; Rew 9097), conform usca si limba italiana ustolare (cors. uscia, logud. usciare), verifica cuvantul: sp. uslar (Bierzo asturar). – Derivat usturator, adjectiv (caustic, care ustura, picant); usturatura, substantiv feminin (intepatura, mincarime, usturime); usturime, substantiv feminin (senzatie de arsura, de mincarime); usturos, adjectiv (picant); usturoi (var.
Trans. ustunoi), adjectiv (care ustura, planta Alium sativum); usturoita, substantiv feminin (planta crucifera cu miros de usturoi, Alliaria officinalis).
Limba Latina ūstŭlāre (Densusianu, Rom., Xxxiii, 288; Puscariu 1845; Rew 9097), conform usca si limba italiana ustolare (cors. uscia, logud. usciare), verifica cuvantul: sp. uslar (Bierzo asturar). – Derivat usturator, adjectiv (caustic, care ustura, picant); usturatura, substantiv feminin (intepatura, mincarime, usturime); usturime, substantiv feminin (senzatie de arsura, de mincarime); usturos, adjectiv (picant); usturoi (var.
Trans. ustunoi), adjectiv (care ustura, planta Alium sativum); usturoita, substantiv feminin (planta crucifera cu miros de usturoi, Alliaria officinalis).