1 * Cuvantul cu diacritice: uz
Cuvantul fara diacritice: uz
Definitie: UZ, uzuri, substantiv neutru 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. ♢ Locutiune verb A face uz de... = a (se) folosi de... ♢ Expresie Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Prin specializare: (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din limba latina usus, limba italiana uso.
2 * Cuvantul cu diacritice: uz
Cuvantul fara diacritice: uz
Definitie: UZ, uzuri, substantiv neutru 5. (Lingv.) Modalitate, consfințită prin tradiție, de folosire curentă a unităților de limbă în vorbire.
3 * Cuvantul cu diacritice: uz
Cuvantul fara diacritice: uz
4 * Cuvantul cu diacritice: uz
Cuvantul fara diacritice: uz
Definitie: uz substantiv neutru, plural uzuri
5 * Cuvantul cu diacritice: uz -uri
Cuvantul fara diacritice: uz
Definitie: UZ -urin. 1) Aplicare în practică (pentru satisfacerea unor necesități); întrebuințare; folosire. ♢ Scos (sauieșit) din - care nu mai poate fi folosit. A face - a folosi. 2) v. UZANȚĂ. 3) lingv. Modalitate, consfințită prin tradiție, de folosire curentă a unităților de limbă în vorbire. 4) jur. Drept real care permite unei persoane de a se folosi de un lucru care aparține altei persoane. limba latina usus, limba italiana uso
6 * Cuvantul cu diacritice: uz
Cuvantul fara diacritice: uz
Definitie: UZsubstantiv neutru1. Folosire, întrebuințare; folosință. ♦ (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. 2. Uzanță, datină, obicei, cutumă. [< limba latina usus, conform franceza us, limba italiana uso].
7 * Cuvantul cu diacritice: uz
Cuvantul fara diacritice: uz
Definitie: UZsubstantiv neutru 1. folosire, întrebuințare. 2. uzanță. 3. (jur.) dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. (< limba latina usus, limba italiana uso)
8 * Cuvantul cu diacritice: uz -zuri
Cuvantul fara diacritice: uz
Definitie: uz (-zuri), substantiv neutru – Întrebuințare. Limba Latina usus (secolul XIX). – Derivat uza, verb, din franceza user;uzaj, substantiv neutru, din franceza usage; uzanță, substantiv feminin, din franceza usance; uzita, verb (a folosi), după limba latina usitatus; uzual, adjectiv , din franceza usuel, limba latina usualis; usucapiune, substantiv feminin, din limba latina usucapio; uzufruct, substantiv neutru, din limba latina usufructus; uzufructar, substantiv masculin, din franceza usufructaire; uzură, substantiv feminin, din franceza usure; uzurar, adjectiv , din franceza usuraire; uzurpa, verb, din franceza usurper; uzurpator, adjectiv , din franceza usurpateur.
Informatii si statistici despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 2 litere.
Fiind format din 2 litere, acest cuvant este de dimensiune mica. Cuvantul nu contine diacritica: ă Cuvantul nu contine diacritica: â Cuvantul nu contine diacritica: î Cuvantul nu contine diacritica: ș Cuvantul nu contine diacritica: ț Cuvantul nu contine diacritica: ö Cuvantul incepe cu litera "u" si se termina cu litera "z"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
