Vervă
Definitie, sens si explicatie
1Vérvă substantiv feminin Însufletire, avant, imaginatie, fantezie care anima pe cineva (fiind exprimata prin cuvinte); bogatie verbala rezultata din aceasta stare de spirit; volubilitate. ♢ Expresie A fi in (sau in) verva = A) a fi insufletit, volubil, avantat; B) (despre sportivi, artisti etcetera) a manifesta o forma deosebit de buna. – Din franceza Verve.
2Vérvă substantiv
1. vioiciune, volubilitate. (Vorbea cu o - inepuizabila.)
2. verifica cuvantul: patos.
1. vioiciune, volubilitate. (Vorbea cu o - inepuizabila.)
2. verifica cuvantul: patos.
3Verva substantiv feminin, g.-d. art. vervei
4Vérvă f.
Imaginatie si fantezie in vorbire; bogatie de expresii. Orator cu -. [G.-d. Vervei] /<fr. verve
Imaginatie si fantezie in vorbire; bogatie de expresii. Orator cu -. [G.-d. Vervei] /<fr. verve
5Vérvă substantiv feminin Însufletire, buna dispozitie; aflux verbal, bogatie de idei care rezulta din aceasta insufletire. ♢ A fi in verva = a fi insufletit, avantat, volubil. [< franceza verve].
6Vérvă substantiv feminin insufletire, buna dispozitie; aflux verbal. ♦ a fi in - = a fi insufletit, avantat, volubil. (< franceza verve)