Veto
Definitie, sens si explicatie
1Véto, vetouri, substantiv neutru Drept exceptional pe care il are cineva (recunoscut prin lege sau prin conventii) de a se opune adoptarii unei propuneri sau unei hotarari; formula prin care se exercita acest drept. – Din lat., franceza Veto.
2Veto substantiv neutru, art. vetoul; plural vetouri
3Véto vetouri n. : Drept de - drept al unei persoane sau al unui stat de a se opune aprobarii unei decizii sau a unei legi discutate in organizatia din care face parte. [Art. Vetoul] /< franceza, limba latina veto
4Véto substantiv neutru
1. (Ant.) Drept pe care il aveau tribunii plebei in Roma antica de a se opune hotararilor senatului, folosind formula veto.
2. Drept exceptional pe care il are cineva de a se opune unei hotarari folosind aceasta formula. [< limba latina veto – ma opun].
1. (Ant.) Drept pe care il aveau tribunii plebei in Roma antica de a se opune hotararilor senatului, folosind formula veto.
2. Drept exceptional pe care il are cineva de a se opune unei hotarari folosind aceasta formula. [< limba latina veto – ma opun].
5Véto s. n. inv.
1. cuvant folosit de tribunii plebei in Roma antica pentru a impiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit in interesele plebeilor.
2. drept exceptional pe care il are o persoana, un stat etcetera de a se opune adoptarii unei propuneri discutate in organizatia din care face parte. (< lat., franceza veto)
1. cuvant folosit de tribunii plebei in Roma antica pentru a impiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit in interesele plebeilor.
2. drept exceptional pe care il are o persoana, un stat etcetera de a se opune adoptarii unei propuneri discutate in organizatia din care face parte. (< lat., franceza veto)