Veșted -ă
Definitie, sens si explicatie
1Vésted, -ă, vestezi, -de, adjectiv
1. (Despre plante sau parti ale lor) Care si-a pierdut prospetimea, seva; ofilit. ♦ (Despre locuri, suprafete etcetera) Pe care vegetatia si-a pierdut prospetimea, s-a ofilit. ♦ Figurativ Lipsit de culoare, mohorat.
2. Figurativ (Despre oameni si despre parti ale corpului lor) Lipsit de vlaga, de vioiciune; ofilit.
3. (Despre culori) Lipsit de stralucire; palid, sters, mort. – Din limba latina *vescidus (< vescus).
1. (Despre plante sau parti ale lor) Care si-a pierdut prospetimea, seva; ofilit. ♦ (Despre locuri, suprafete etcetera) Pe care vegetatia si-a pierdut prospetimea, s-a ofilit. ♦ Figurativ Lipsit de culoare, mohorat.
2. Figurativ (Despre oameni si despre parti ale corpului lor) Lipsit de vlaga, de vioiciune; ofilit.
3. (Despre culori) Lipsit de stralucire; palid, sters, mort. – Din limba latina *vescidus (< vescus).
2Vested antonim: viguros, viu, violent
3Vésted adjectiv
1. verifica cuvantul: ofilit.
2. mort, uscat. (Frunza -.)
1. verifica cuvantul: ofilit.
2. mort, uscat. (Frunza -.)
4Vésted adjectiv verifica cuvantul: fanat, trecut.
5Vested adjectiv m., plural vestezi; f. singular vesteda, plural vestede
6Vésted -da (-zi, -de) 1) (despre plante) Care este fara vlaga si fragezime; ofilit. 2) fig. (despre persoane) Care si-a pierdut prospetimea fizica; ofilit. 3) fig. (despre culori) Care nu mai are aspect; deteriorat prin uzura; sters; spalacit. /<lat. vescidus
7Vested (-da), adjectiv – Ofilit, uscat. – Mr. veastid.
Limba Latina viscĭdus „acru, amar” (Cipariu, Principii, 395; Densusianu, Hlr., 39; Iordan, Dift., 119; Rew 9271; conform impotriva Puscariu 1877), conform sard. biskidu „rinced”.
Semantismul presupune o faza intermediara „trecut, stricat”.
Derivat din limba latina *vescĭdus de la vescus „slabit” (Candrea, Élements, 13; Puscariu 1877; Philippide, Ii, 661; Rosetti, I, 172) nu pare preferabila. – Derivat vesteji (var. cuvant invechit vestezi), verb (a se ofili, a se usca).
Limba Latina viscĭdus „acru, amar” (Cipariu, Principii, 395; Densusianu, Hlr., 39; Iordan, Dift., 119; Rew 9271; conform impotriva Puscariu 1877), conform sard. biskidu „rinced”.
Semantismul presupune o faza intermediara „trecut, stricat”.
Derivat din limba latina *vescĭdus de la vescus „slabit” (Candrea, Élements, 13; Puscariu 1877; Philippide, Ii, 661; Rosetti, I, 172) nu pare preferabila. – Derivat vesteji (var. cuvant invechit vestezi), verb (a se ofili, a se usca).