Victorie
Definitie, sens si explicatie
1Victorie, victorii, substantiv feminin
1. Succes repurtat asupra inamicului intr-un razboi, intr-o batalie, intr-o revolutie (armata); biruinta, izbanda.
2. Succes obtinut intr-o competitie sportiva, intr-un concurs, la un examen etcetera
3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse.
4. Rezultat deosebit de bun obtinut intr-un domeniu de activitate. – Din limba latina Victoria.
1. Succes repurtat asupra inamicului intr-un razboi, intr-o batalie, intr-o revolutie (armata); biruinta, izbanda.
2. Succes obtinut intr-o competitie sportiva, intr-un concurs, la un examen etcetera
3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse.
4. Rezultat deosebit de bun obtinut intr-un domeniu de activitate. – Din limba latina Victoria.
2Victorie antonim: esec, infrangere
3Victorie substantiv
1. verifica cuvantul: biruinta.
2. izbanda, reusita, succes. (- echipei de handbal.)
1. verifica cuvantul: biruinta.
2. izbanda, reusita, succes. (- echipei de handbal.)
4Victorie substantiv feminin (silabe -ri-e), art. victoria (silabe -ri-a), g.-d. art. victoriei; plural victorii, art. victoriile (silabe -ri-i-)
5Victorie -i f.
Succes deplin obtinut printr-un efort deosebit (intr-un domeniu); biruinta; izbanda. A repurtat o -. [G.-d. Victoriei.
Sil. -ri-e] /<lat. victoria, franceza victoire
Succes deplin obtinut printr-un efort deosebit (intr-un domeniu); biruinta; izbanda. A repurtat o -. [G.-d. Victoriei.
Sil. -ri-e] /<lat. victoria, franceza victoire
6Victorie substantiv feminin
1. Biruinta, izbanda (intr-un razboi, intr-o lupta etcetera).
2. Succes obtinut impotriva unui rival.
3. Biruinta a unei idei, a unui principiu etcetera ♦ Rezultat deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate. [Genitiv -iei. / < limba latina victoria].
1. Biruinta, izbanda (intr-un razboi, intr-o lupta etcetera).
2. Succes obtinut impotriva unui rival.
3. Biruinta a unei idei, a unui principiu etcetera ♦ Rezultat deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate. [Genitiv -iei. / < limba latina victoria].
7Victorie substantiv feminin
1. biruinta, izbanda (intr-un razboi).
2. succes impotriva unui rival; reusita intr-o competitie.
3. biruinta a unei idei, a unui principiu etcetera ♢ rezultat deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate. (< limba latina victoria)
1. biruinta, izbanda (intr-un razboi).
2. succes impotriva unui rival; reusita intr-o competitie.
3. biruinta a unei idei, a unui principiu etcetera ♢ rezultat deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate. (< limba latina victoria)
8Victorie (-ii), substantiv feminin –
1. Biruinta. –
2. Trasura cu cai.
Limba Latina victoria (secolul Xix). – Derivat victorios, adjectiv , din franceza victorieux.
1. Biruinta. –
2. Trasura cu cai.
Limba Latina victoria (secolul Xix). – Derivat victorios, adjectiv , din franceza victorieux.