Vierme
Definitie, sens si explicatie
1Viérme, viermi, substantiv masculin Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguiet, de obicei cu o piele lucioasa, care traiesc in sol, in apa sau ca parazite pe plante si pe animale; (popular) nume dat larvelor unor insecte. ♢ Vierme de matase = larva a unor fluturi care produc gogosile de matase si care se hranesc cu frunze de dud sau de stejar. ♢ Expresie A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inima = a fi chinuit de griji.
A trai ca viermele in hrean (sau in radacina hreanului) = a duce (si a se deprinde cu) o viata grea.
A avea viermi (neadormiti) = a fi fi neastamparat, a nu-si gasi locul.
A-l manca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte lenes si murdar. – Limba Latina Vermis.
A trai ca viermele in hrean (sau in radacina hreanului) = a duce (si a se deprinde cu) o viata grea.
A avea viermi (neadormiti) = a fi fi neastamparat, a nu-si gasi locul.
A-l manca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte lenes si murdar. – Limba Latina Vermis.
2Viérme substantiv (Entom.) vierme-alb = (Bucovina) baba, ciormag, (Maram.) ciorman, ciorma. (Larva carabusului se numeste -); vierme de faina = molete, (popular) sfoiag, (Oltenia si Banat) surdomas. (- este larva morarului); vierme-de-matase = fluture-de-matase, (popular) gandac-de-matase.
3Vierme substantiv masculin, plural viermi
4Viérme -i m.
Animal nevertebrat, fara picioare, cu corpul moale si alungit, care traieste in sol, in apa sau paraziteaza pe plante si animale. ♢ - de matase larva unor specii de fluturi care produce gogosile de matase. /<lat. vermis, -is
Animal nevertebrat, fara picioare, cu corpul moale si alungit, care traieste in sol, in apa sau paraziteaza pe plante si animale. ♢ - de matase larva unor specii de fluturi care produce gogosile de matase. /<lat. vermis, -is
5Vierme (-mi), substantiv masculin – Animal nevertebrat lipsit de picoare. – Mr. vermu, megl. varmi, istr. l’erm.
Limba Latina vĕrmis (Puscariu 1881; Rew 9231), conform limba italiana, sp., port. verme, prov., cat. verm, franceza ver. – Derivat viermanar, substantiv masculin (insecta, Sarcophaga carnaria); viermanos, adjectiv (cu viermi, mincat de viermi); viermanosa, verb reflexiv (a se umple de viermi); viermar, substantiv neutru (pensa de scos parazitii de pe oi); viermat (var. viermarit), substantiv neutru (multime de viermi, forfota); viermarie, substantiv feminin (viermarit; forfoteala); viermui, verb (a misuna, a forfoti).
Limba Latina vĕrmis (Puscariu 1881; Rew 9231), conform limba italiana, sp., port. verme, prov., cat. verm, franceza ver. – Derivat viermanar, substantiv masculin (insecta, Sarcophaga carnaria); viermanos, adjectiv (cu viermi, mincat de viermi); viermanosa, verb reflexiv (a se umple de viermi); viermar, substantiv neutru (pensa de scos parazitii de pe oi); viermat (var. viermarit), substantiv neutru (multime de viermi, forfota); viermarie, substantiv feminin (viermarit; forfoteala); viermui, verb (a misuna, a forfoti).