Volnicie
Definitie, sens si explicatie
1Volnicie, volnicii, substantiv feminin (Înv.)
1. Libertate, neatarnare, independenta, autonomie.
2. Autorizatie; incuviintare; (concretizat) act scris prin care se acorda un drept, o autorizatie. – Volnic + sufix -ie.
1. Libertate, neatarnare, independenta, autonomie.
2. Autorizatie; incuviintare; (concretizat) act scris prin care se acorda un drept, o autorizatie. – Volnic + sufix -ie.
2Volnicie substantiv verifica cuvantul: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, aviz, calitate, capacitate, cadere, competenta, con-simtamant, consimtire, destoinicie, drept, independenta, incuviintare, in-dreptatire, ingaduinta, invoiala, invoire, libertate, neatarnare, permi-siune, pregatire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, vointa, vrednicie, vrere.
3Volnicie substantiv feminin, art. volnicia, g.-d. art. volniciei; (autorizatii) plural volnicii, art. volniciile
4Volnicie f. cuvant invechit 1) Stare de om volnic; libertate. 2) jur.
Act prin care se acorda o permisiune. /volnic + sufix -ie
Act prin care se acorda o permisiune. /volnic + sufix -ie