Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vrajbă

1 * Cuvantul cu diacritice: vrájbă
Cuvantul fara diacritice: vrajba

Definitie: VRAJBĂ, vrajbe, substantiv feminin Dușmănie, ură, vrăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din limba slava (veche) vražĩda.

2 * Cuvantul cu diacritice: vrajbă
Cuvantul fara diacritice: vrajba

Definitie: Vrajbă antonim: prietenie

3 * Cuvantul cu diacritice: vrájbă
Cuvantul fara diacritice: vrajba

Definitie: VRAJBĂ substantiv 1. verifica cuvantul: neînțelegere. 2. verifica cuvantul: dușmănie.

4 * Cuvantul cu diacritice: vrájbă
Cuvantul fara diacritice: vrajba

Definitie: vrajbă substantiv feminin, g.-d. art. vrajbei; plural vrajbe

5 * Cuvantul cu diacritice: vrájbă -e
Cuvantul fara diacritice: vrajba

Definitie: VRAJBĂ -e f. Atitudine dușmănoasă; vrăjmășie; ură; ostilitate; dușmănie. A fi în - cu cineva a fi în relații rele cu cineva; a fi certat cu cineva. A semăna (sau a băga) - a răspândi dușmănie. [G.-D. vrajbei] limba slava (veche) vražida

6 * Cuvantul cu diacritice: vrájbă -ắjbi
Cuvantul fara diacritice: vrajba

Definitie: vrajbă (-ajbi), substantiv feminin – Discordie, dușmănie, ură, conflict, gîlceavă. – Varianta vrajmă. Sl. vražĭda (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de sufix, conform ceh. vražba, pol. wrožba. – Derivat (în)vrăjbi, verb (a dușmăni); (în)vrăjbitor, adjectiv (instigator, ațîțător); vrăjbie, substantiv feminin (discordie; răzbunare), cuvant invechit; vrăjmaș, substantiv masculin (dușman; adjectiv , ostil), de la varianta (după Tiktin, în loc de vrăjbnaș; după Candrea, în loc de vrajbăn ‹ limba slava (veche) vražĭdĭbĭnŭ); vrăjmășesc, adjectiv (ostil); vrăjmășește, adverb (dușmănește, cu ostilitate); vrăjmăși (var. învrăjmăși, cuvant invechit vrăjmășui), verb (a dușmăni, a face gîlceavă); vrăjmășie, substantiv feminin (dușmănie).