Definitie Vui - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: VUi, pers. 3 vuieste, verb IV.
Intranzitiv
1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau inabusit; a vajai, a mugi, a fremata, a hui, a tiui, a bubui. ♦ Prin specializare: (Despre tunet) A bubui. ♦ Prin specializare: (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a tiui. ♦ Prin specializare: (Despre sunete, instrumente muzicale etcetera) A vibra puternic, a suna, a rasuna.
Buciumul vuieste. ♦ Prin specializare: (Despre obiecte lovite care vibreaza) A trosni, a parai, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face galagie, zarva, a vocifera; a fremata.
2. A se umple de sunete prelungi, puternice (si a le transmite prin ecou); a rasuna. – Onomatopee.

Varianta definitie 2: VUi verb
1. verifica cuvantul: bubui.
2. verifica cuvantul: suiera.
3. a dudui, (rar) a vajai. (Focul - in soba.)
4. verifica cuvantul: rasuna.
5. verifica cuvantul: rasuna.
6. a-i suna, a-i tiui. (Urechile ii -.)

Varianta definitie 3: Vui verb, indicativ prezent 3 singular vuieste, imperfect 3 singular vuia; conjunctie: prezent 3 singular vuiasca

Varianta definitie 4: A VUi pers. 3 -ieste intranz. 1) (despre vant, vifor) A produce un zgomot suierator si prelung; a urla; a vajai. 2) (despre multimi de oameni) A face zarva; a vocifera. 3) (despre spatii) A se umple de sunete puternice si prelungi; a rasuna. /Onomat.

Varianta definitie 5: Vui (-uiesc, -it), verb – A mugi, a urla. – Varianta hui si der.
Creatie expresiva, conform limba neogreaca: βοιζω, limba sarba: hujiti. – Derivat vuiet, substantiv neutru (muget, vijiit); vuiala, substantiv feminin (galagie, vuiet); vu(i)etoare, substantiv feminin (arbust, Empetrum nigrum); vuvui, verb (a vijii, a urla), conform bubui.