Vânător
Definitie, sens si explicatie
1Vânător, vanatori, substantiv masculin
1. Persoana care vaneaza, care practica vanatoarea. ♦ Figurativ (Peior.) Persoana care cauta sa obtina prin orice mijloace o situatie, un post (pe care nu-l merita), sa parvina.
2. Soldat dintr-o veche unitate militara (formata din pedestrasi si calarime).
3. (În sintagma) Vanator de munte = ostas infanterist special instruit, echipat si inzestrat pentru a lupta in regiuni muntoase. – Limba Latina Venatorem.
1. Persoana care vaneaza, care practica vanatoarea. ♦ Figurativ (Peior.) Persoana care cauta sa obtina prin orice mijloace o situatie, un post (pe care nu-l merita), sa parvina.
2. Soldat dintr-o veche unitate militara (formata din pedestrasi si calarime).
3. (În sintagma) Vanator de munte = ostas infanterist special instruit, echipat si inzestrat pentru a lupta in regiuni muntoase. – Limba Latina Venatorem.
2Vânător substantiv (astazi rar) prinzator, (rar) puscas, (prin Transilvania si Bucovina) puscator. (- de vulpi.)
3Vanator substantiv masculin, plural vanatori
4Vanător -i m.
Persoana care vaneaza; om care practica vanatoarea. 2) figurat Persoana care vaneaza posturi, avantaje nemeritate; om care cauta sa parvina cu orice pret. 3) inv.
Soldat dintr-o unitate militara constituita din pedestrasi si calarasi. ♢ - de munte infanterist instruit pentru a duce lupta in conditii de munte. /<lat. venatoren
Persoana care vaneaza; om care practica vanatoarea. 2) figurat Persoana care vaneaza posturi, avantaje nemeritate; om care cauta sa parvina cu orice pret. 3) inv.
Soldat dintr-o unitate militara constituita din pedestrasi si calarasi. ♢ - de munte infanterist instruit pentru a duce lupta in conditii de munte. /<lat. venatoren