Zel
Definitie, sens si explicatie
1Zel substantiv neutru Ravna, sarguinta, ardoare. ♢ Expr Exces de zel = exagerare inutila in indeplinirea unei actiuni, sarguinta exagerata. – Din franceza Zèle, limba latina Zelus.
2Zel, zeluri, substantiv neutru -
3Zel substantiv
1. verifica cuvantul: perseverenta.
2. verifica cuvantul: harnicie.
3. ardoare, ravna, sarguinta, straduinta, (invechit) nepreget, nepregetare, osardie, osardnicie, osarduinta, osarduire, osarduitura, protimie. (Lucra cu -.)
4. verifica cuvantul: bunavointa.
1. verifica cuvantul: perseverenta.
2. verifica cuvantul: harnicie.
3. ardoare, ravna, sarguinta, straduinta, (invechit) nepreget, nepregetare, osardie, osardnicie, osarduinta, osarduire, osarduitura, protimie. (Lucra cu -.)
4. verifica cuvantul: bunavointa.
4Zel substantiv neutru
5Zel -uri n.
Straduinta deosebita (intr-o actiune); ravna. ♢ Exces de - sarguinta exagerata (si inutila). /<fr. zele, limba latina zelus
Straduinta deosebita (intr-o actiune); ravna. ♢ Exces de - sarguinta exagerata (si inutila). /<fr. zele, limba latina zelus
6Zel substantiv neutru Ravna, sarguinta; ardoare. ♢ Exces de zel = sarguinta exagerata. [< franceza zèle, limba latina zelus, limba greaca (veche) zelos].
7Zel substantiv neutru ravna, sarguinta; ardoare. o exces de - = sarguinta exagerata. (< franceza zèle, limba latina zelus)
8Zel (-luri), substantiv neutru – Rivna. – Mr. zil.
Franceza zèle, din limba greaca (veche) ζῆλος.
Dublet al lui zilos, substantiv neutru (zel) direct din limba neogreaca:, secolul Xix, cuvant invechit – Derivat zelator, substantiv masculin (aparator), fin franceza zelateur; zelos, adjectiv (plin de zel), cu sufix -os; zulie, substantiv feminin (gelozie), din limba neogreaca: ζουλία (Graur, Bl, Iv, 119), varianta de la ζηλία (Galdi 265), cuvant invechit; zuliar, adjectiv , din limba neogreaca: ζουλίαρης; zulipsi, verb, din limba neogreaca: ζηλεύω, viitor ζηλέφω.
Conform: gelos, zula.
Franceza zèle, din limba greaca (veche) ζῆλος.
Dublet al lui zilos, substantiv neutru (zel) direct din limba neogreaca:, secolul Xix, cuvant invechit – Derivat zelator, substantiv masculin (aparator), fin franceza zelateur; zelos, adjectiv (plin de zel), cu sufix -os; zulie, substantiv feminin (gelozie), din limba neogreaca: ζουλία (Graur, Bl, Iv, 119), varianta de la ζηλία (Galdi 265), cuvant invechit; zuliar, adjectiv , din limba neogreaca: ζουλίαρης; zulipsi, verb, din limba neogreaca: ζηλεύω, viitor ζηλέφω.
Conform: gelos, zula.