Zăcător
Definitie, sens si explicatie
1Zăcător, -oare, zacatori, -oare, adjectiv , substantiv feminin I.
Adjectiv (Înv.) Care zace, care sta culcat, intins (la pamant). Ii. substantiv feminin
1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii pentru a fi lasati sa fermenteze.
2. Vas mare de lemn captusit cu tabla subtire, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana.
3. Piatra de jos a morii care sta pe loc si deasupra careia se roteste alergatoarea.
4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste, zacatura (1). – Zacea + sufix -ator.
Adjectiv (Înv.) Care zace, care sta culcat, intins (la pamant). Ii. substantiv feminin
1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii pentru a fi lasati sa fermenteze.
2. Vas mare de lemn captusit cu tabla subtire, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana.
3. Piatra de jos a morii care sta pe loc si deasupra careia se roteste alergatoarea.
4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste, zacatura (1). – Zacea + sufix -ator.
2Zacator adjectiv m., plural zacatori; f. singular si plural zacatoare