împletici
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽmpletici, impleticesc, verb Iv.
Reflexiv
1. (Despre picioare) A se lovi, a se impiedica unul de altul in mers; (despre oameni) a merge clatinandu-se, impiedicandu-se. ♦ P. anal. (Despre limba) A se incurca in timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele.
2. A se amesteca, a se incurca, a se incalci. ♦ Tranzitiv si reflexiv A (se) incolaci. [Varianta: (regional) Impleteci verb Iv] – Etimologie necunoscuta
Reflexiv
1. (Despre picioare) A se lovi, a se impiedica unul de altul in mers; (despre oameni) a merge clatinandu-se, impiedicandu-se. ♦ P. anal. (Despre limba) A se incurca in timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele.
2. A se amesteca, a se incurca, a se incalci. ♦ Tranzitiv si reflexiv A (se) incolaci. [Varianta: (regional) Impleteci verb Iv] – Etimologie necunoscuta
2ÃŽmpletici verb a se clatina, a sovai, (regional) a se matacani, a se matahai, a se matahali, a se matalai, a se matanai. (Omul beat se - in mers.)
3Impletici verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural impleticesc, imperfect 3 singular impleticea; conjunctie: prezent 3 singular si plural impleticeasca
4A se ÃŽmpletici ma -esc intranzitiv 1) (despre persoane) A merge impiedicandu-se. 2) (despre picioare) A se impiedica unul de altul in mers. ♢ A i se - cuiva limba a se incurca la vorbire; a rosti cuvintele cu greu. 3) (despre obiecte) A se amesteca in neordine. 4) rar A se strange in forma de colac; a se incolaci; a se incovriga. /<lat. implecticare
5A ÃŽmpletici -esc tranzitiv A face sa se impleticeasca. /<lat. implecticare