înalt -ă
Definitie, sens si explicatie
1Înalt, -ă, inalti, -te, adjectiv
1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ♢ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Înaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare).
2. (Despre sunete) Ascutit2, subtire, acut.
3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp.
4. Figurativ Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ♢ Înalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Varianta: Nalt, -a adjectiv ] – Limba Latina In altum.
1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ♢ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Înaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare).
2. (Despre sunete) Ascutit2, subtire, acut.
3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp.
4. Figurativ Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ♢ Înalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Varianta: Nalt, -a adjectiv ] – Limba Latina In altum.
2Înalt antonim: jos, mic, scund
3Înalt adjectiv , substantiv
1. adjectiv ridicat. (Un loc -.)
2. substantiv inaltime. (În - cerului.)
3. adjectiv lung, mare. (Un om -.)
4. adjectiv acut.
5. adjectiv ales.
6. adjectiv verifica cuvantul: important.
7. adjectiv verifica cuvantul: ridicat.
1. adjectiv ridicat. (Un loc -.)
2. substantiv inaltime. (În - cerului.)
3. adjectiv lung, mare. (Un om -.)
4. adjectiv acut.
5. adjectiv ales.
6. adjectiv verifica cuvantul: important.
7. adjectiv verifica cuvantul: ridicat.
4Inalt adjectiv m., plural inalti; f. singular inalta, plural inalte
5Înalt2 -uri n. verifica cuvantul: Înălțime. ♢ -ul cerului bolta cereasca; firmament. /<lat. in altum
6Înalt1 -ta (-ti, -te) (in opozitie cu Scund si Jos) 1) Care se intinde mult in sus. Casa -ta. ♢ Frunte -ta frunte lata, mare. 2) Care se afla la mare inaltime. Loc -. 3) Care este mare de statura; lung. Un om -. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, marime etcetera). Curent electric de -ta tensiune.
Recolta -ta. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subtire. Nota -ta. /<lat. in altum
Recolta -ta. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subtire. Nota -ta. /<lat. in altum
7Inalt (inalta), adjectiv –
1. Care se ridica mult in sus. –
2. De statura mare. –
3. Superior, eminent. –
4. (Înv.) Mindru, trufas. –
5. (Substantiv neutru:) Înaltime. – Varianta nalt, innalt.
Mr. (a)naltu, megl. nalt.
Limba Latina altus (Puscariu 802; Candrea-dens., 836; Rew 387; Dar), conform limba albaneza naljtë, limba italiana, sp., port. alto, prov. aut, franceza haut, cat. alt.
Prezenta lui in- a fost explicata diferit, ca reprezentant al limba latina in alto, adverb folosit ca adjectiv (Rew; Dar) sau ca influenta a verb inalta (Pascu, I, 34).
S-ar explica poate mai bine din ratiuni de fonetica sintactica, pe baza unor expresii ca in altul (cerului), din alt, intelese ca in nalt, din nalt; ceea ce ar explica si preferinta popular pentru forma nalt, in loc de inalt.
Conform: Alr, I,
60. Derivat inalta (mr. analtu, megl. nalt), verb (a ridica; a urca; a ridica in slavi; a dura, a construi, a edifica; reflexiv, a se impauna), care poate fi la fel de bine der. intern de la inalt, ca si un limba latina *altiāre (Diez, I, 17; Puscariu 803) sau *inaltiāre (Candrea-dens., 837; Rew 385; Dar), conform limba italiana alzare, sard. altsare, prov. aussar, franceza hausser, cat. alsar, sp. alzar, port. alcąr; inaltator, adjectiv (sublim); inaltare, substantiv feminin (ridicare; sarbatoare crestina care se tine la 40 de zile de Pasti; mindrie, trufie); inaltator, substantiv neutru (dispozitiv de ochire la pusti, tunuri etcetera); inaltat, adjectiv (luminat, stralucit, titlu onorific); inaltatura, substantiv feminin (inaltime); inaltie, substantiv feminin (invechit, Alteta); inaltime, substantiv feminin (distanta de la nivelul pamintului pina la un punct; Alteta); preainalta, verb (a slavi), din limba slava (veche) prĕvŭznosti, secolul Xvi, cuvant invechit; preainaltat, adjectiv (luminat).
1. Care se ridica mult in sus. –
2. De statura mare. –
3. Superior, eminent. –
4. (Înv.) Mindru, trufas. –
5. (Substantiv neutru:) Înaltime. – Varianta nalt, innalt.
Mr. (a)naltu, megl. nalt.
Limba Latina altus (Puscariu 802; Candrea-dens., 836; Rew 387; Dar), conform limba albaneza naljtë, limba italiana, sp., port. alto, prov. aut, franceza haut, cat. alt.
Prezenta lui in- a fost explicata diferit, ca reprezentant al limba latina in alto, adverb folosit ca adjectiv (Rew; Dar) sau ca influenta a verb inalta (Pascu, I, 34).
S-ar explica poate mai bine din ratiuni de fonetica sintactica, pe baza unor expresii ca in altul (cerului), din alt, intelese ca in nalt, din nalt; ceea ce ar explica si preferinta popular pentru forma nalt, in loc de inalt.
Conform: Alr, I,
60. Derivat inalta (mr. analtu, megl. nalt), verb (a ridica; a urca; a ridica in slavi; a dura, a construi, a edifica; reflexiv, a se impauna), care poate fi la fel de bine der. intern de la inalt, ca si un limba latina *altiāre (Diez, I, 17; Puscariu 803) sau *inaltiāre (Candrea-dens., 837; Rew 385; Dar), conform limba italiana alzare, sard. altsare, prov. aussar, franceza hausser, cat. alsar, sp. alzar, port. alcąr; inaltator, adjectiv (sublim); inaltare, substantiv feminin (ridicare; sarbatoare crestina care se tine la 40 de zile de Pasti; mindrie, trufie); inaltator, substantiv neutru (dispozitiv de ochire la pusti, tunuri etcetera); inaltat, adjectiv (luminat, stralucit, titlu onorific); inaltatura, substantiv feminin (inaltime); inaltie, substantiv feminin (invechit, Alteta); inaltime, substantiv feminin (distanta de la nivelul pamintului pina la un punct; Alteta); preainalta, verb (a slavi), din limba slava (veche) prĕvŭznosti, secolul Xvi, cuvant invechit; preainaltat, adjectiv (luminat).