încrede
Definitie, sens si explicatie
1Încréde, incred, verb Iii.
1. Reflexiv A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Popular) A avea incredere prea mare in sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare.
2. Tranzitiv (ÃŽnv. si popular) A incredinta ceva cuiva. – ÃŽn + crede.
1. Reflexiv A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Popular) A avea incredere prea mare in sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare.
2. Tranzitiv (ÃŽnv. si popular) A incredinta ceva cuiva. – ÃŽn + crede.
2Încréde verb verifica cuvantul: asigura, da, incredinta, inmana, intinde, preda, remite, transmite.
3Încréde verb
1. verifica cuvantul: bizui.
2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lasa, a se sprijini. (Te poti - in mine!)
3. verifica cuvantul: crede.
4. verifica cuvantul: ingamfa.
1. verifica cuvantul: bizui.
2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lasa, a se sprijini. (Te poti - in mine!)
3. verifica cuvantul: crede.
4. verifica cuvantul: ingamfa.
4Increde verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural incred, imperfect 3 singular incredea; conjunctie: prezent 3 singular si plural increada; part. increzut
5A se Încréde ma incred intranzitiv 1) A avea (toata) nadejdea. Ma incred in tine. 2) (mai ales in constructii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o parere exagerata despre sine; a se supraevalua. /in + a crede