încumeta
Definitie, sens si explicatie
1Încumeta, incumet, verb I. Reflexiv
1. A indrazni; a cuteza.
2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „in”) A se bizui, a se increde in ceva. [Varianta: (regional) Incumete verb Iii] – Conform: limba latina c o m m i t t e r e.
1. A indrazni; a cuteza.
2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „in”) A se bizui, a se increde in ceva. [Varianta: (regional) Incumete verb Iii] – Conform: limba latina c o m m i t t e r e.
2A se incumeta antonim: a (se) jena, a se rusina, a se sfii
3Încumeta verb verifica cuvantul: baza, bizui, conta, fundamenta, increde, intemeia, sprijini.
4Încumeta verb
1. verifica cuvantul: indrazni.
2. a cuteza, a indrazni, a pofti. (Sa nu te - sa intarzii!)
1. verifica cuvantul: indrazni.
2. a cuteza, a indrazni, a pofti. (Sa nu te - sa intarzii!)
5Incumeta verb, indicativ prezent 1 singular incumet, 3 singular si plural incumeta; conjunctie: prezent 3 singular si plural incumete
6A se Încumeta ma incumet intranzitiv 1) (urmat, mai ales, de o propozitie complementara cu conjunctiv) A se expune unui risc biruind frica sau jena; a cuteza; a indrazni. 2) A avea toata nadejdea; a se increde. /in + limba latina cumeta
7Incumeta (incumetat, at), verb reflexiv –
1. A se intemeia, a se sprijini. –
2. A indrazni, a cuteza. – Varianta incumete, (in)cumeti.
Limba Latina committĕre (Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea-dens., 434; Dar); conform sp. acometer.
Este dublet al lui comite, verb, din franceza commettre.
Part. circula de asemenea, fiind mai ales cuvant invechit, in forma incumes.
1. A se intemeia, a se sprijini. –
2. A indrazni, a cuteza. – Varianta incumete, (in)cumeti.
Limba Latina committĕre (Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea-dens., 434; Dar); conform sp. acometer.
Este dublet al lui comite, verb, din franceza commettre.
Part. circula de asemenea, fiind mai ales cuvant invechit, in forma incumes.