îndura
Definitie, sens si explicatie
1Îndura, indur, verb I.
1. Tranzitiv A suporta cu rabdare un necaz, o durere, o boala etcetera; a patimi, a suferi.
2. Reflexiv A se arata milos, bun; a se indupleca. ♦ A-i fi mila cuiva de cineva.
3. Reflexiv A consimti, a-l lasa pe cineva inima sa..., a se hotari. – Limba Latina Indurare (1 si dupa franceza endurer).
1. Tranzitiv A suporta cu rabdare un necaz, o durere, o boala etcetera; a patimi, a suferi.
2. Reflexiv A se arata milos, bun; a se indupleca. ♦ A-i fi mila cuiva de cineva.
3. Reflexiv A consimti, a-l lasa pe cineva inima sa..., a se hotari. – Limba Latina Indurare (1 si dupa franceza endurer).
2Îndura verb
1. a patimi, a pati, a rabda, a suferi, a suporta, a trage, (astazi rar) a purta, (invechit si reg.) a petrece, a tarpi, (prin Bucovina) a joi, (Transilvania) a paula, (Ban.) a pesti, (prin Transilvania) a pristui, (invechit) a bineviea, a cerca, a obicni, a panata, (figurativ) a inghiti. (Cate n-a - !)
2. verifica cuvantul: ispasi.
3. verifica cuvantul: suporta.
4. a incerca, a suferi, a suporta. (A - multe nevoi.)
5. a se milostivi, (Oltenia) a se mili, (invechit) a bineviea, a se milcui, a se milosardi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a - de el si l-a iertat.)
1. a patimi, a pati, a rabda, a suferi, a suporta, a trage, (astazi rar) a purta, (invechit si reg.) a petrece, a tarpi, (prin Bucovina) a joi, (Transilvania) a paula, (Ban.) a pesti, (prin Transilvania) a pristui, (invechit) a bineviea, a cerca, a obicni, a panata, (figurativ) a inghiti. (Cate n-a - !)
2. verifica cuvantul: ispasi.
3. verifica cuvantul: suporta.
4. a incerca, a suferi, a suporta. (A - multe nevoi.)
5. a se milostivi, (Oltenia) a se mili, (invechit) a bineviea, a se milcui, a se milosardi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a - de el si l-a iertat.)
3Indura verb, indicativ prezent 1 singular indur, 3 singular si plural indura, perf. substantiv 1 singular indurai
4A se Îndura ma indur intranzitiv 1) A-si manifesta marinimia; a da dovada de bunatate, de mila. 2) (la forma negativa) A nu-si putea impune. 3) rar A cadea de acord cu sine insusi; a-si face o concesie. /<lat. indurare
5A Îndura indur tranzitiv (suferinte, greutati, dureri etcetera) A rabda simtind inutilitatea protestului. /<lat. indurare
6Indura (indur, indurat), verb –
1. A face tare, a se intari. –
2. A suporta, a rezista. –
3. A suferi, a patimi. –
4. (Refl.) A consimti, a ingadui, a tolera. –
5. A-i fi mila, a se milostivi.
Limba Latina indurāre „a se intari” (Puscariu 825; Candrea-dens., 857; Rew 4386; Dar), limba albaneza duroń, limba italiana indurare „a se intari”, franceza endurer „a suporta”, sp. endurar.
Explicatia lui Philippide, Principii, 99, pe baza limba latina *indolescĕre, este gresita.
Evolutia semantica a fost prost explicata.
Tiktin considera ca sensul 2 se explica prin franceza Dar crede ca o expresie ca nu te indura „nu fi neindurator” trebuie sa fi fost interpreta ca indura-te „ai mila” si, de aici, printr-o evolutie care pare contradictorie, sensul de „a se intari”, alaturi de cel de „a avea mila”.
Aceeasi opinie la Iordan, Bl, Ix, 67; in vreme ce Graur, Bl, V, 66, crede ca este vorba de o evolutie pur balcanica.
De fapt, semantismul ofera un perfect paralelism cu tratamentul romanic, conform franceza endurer, sp. endurar si cu rabda.
Plecind de la forma reflexiv, „a se intari”, inseamna fireste „a rezista mai bine”, adica „a suporta fara sa cedeze” (endurer, endurar).
Trecerea de la „a suferi” la „a consimti” apare in toate limbile.
Se cuvine doar sa adaugam ca evolutia lui indura merge mai departe decit cea din franceza sau sp., ca si cea a lui rabda, s.v.
Sensul 1 apare numai in propozitii negative, si este cuvant invechit Derivat neindurat, adjectiv (fara mila); indurator, adjectiv (tolerant, rabdator, indulgent; milostiv, bun); neindurator, adjectiv (intolerant); induratate (var. induratura, induraminte), substantiv feminin (invechit, mila, bunatate).
1. A face tare, a se intari. –
2. A suporta, a rezista. –
3. A suferi, a patimi. –
4. (Refl.) A consimti, a ingadui, a tolera. –
5. A-i fi mila, a se milostivi.
Limba Latina indurāre „a se intari” (Puscariu 825; Candrea-dens., 857; Rew 4386; Dar), limba albaneza duroń, limba italiana indurare „a se intari”, franceza endurer „a suporta”, sp. endurar.
Explicatia lui Philippide, Principii, 99, pe baza limba latina *indolescĕre, este gresita.
Evolutia semantica a fost prost explicata.
Tiktin considera ca sensul 2 se explica prin franceza Dar crede ca o expresie ca nu te indura „nu fi neindurator” trebuie sa fi fost interpreta ca indura-te „ai mila” si, de aici, printr-o evolutie care pare contradictorie, sensul de „a se intari”, alaturi de cel de „a avea mila”.
Aceeasi opinie la Iordan, Bl, Ix, 67; in vreme ce Graur, Bl, V, 66, crede ca este vorba de o evolutie pur balcanica.
De fapt, semantismul ofera un perfect paralelism cu tratamentul romanic, conform franceza endurer, sp. endurar si cu rabda.
Plecind de la forma reflexiv, „a se intari”, inseamna fireste „a rezista mai bine”, adica „a suporta fara sa cedeze” (endurer, endurar).
Trecerea de la „a suferi” la „a consimti” apare in toate limbile.
Se cuvine doar sa adaugam ca evolutia lui indura merge mai departe decit cea din franceza sau sp., ca si cea a lui rabda, s.v.
Sensul 1 apare numai in propozitii negative, si este cuvant invechit Derivat neindurat, adjectiv (fara mila); indurator, adjectiv (tolerant, rabdator, indulgent; milostiv, bun); neindurator, adjectiv (intolerant); induratate (var. induratura, induraminte), substantiv feminin (invechit, mila, bunatate).