înfia
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnfia, infiez, verb I. Tranzitiv A adopta (cu forme legale) un copil. [Pronuntat: -fi-a] – ÃŽn + fiu.
2ÃŽnfia verb (Jur.) a adopta. (A - un nou-nascut.)
3Infia verb (silabe -fi-a), indicativ prezent 1 singular infiez, 3 singular si plural infiaza, 1 plural infiem (silabe -fi-em); conjunctie: prezent 3 singular si plural infieze; ger. infiind (silabe -fi-ind)
4A ÃŽnfia -ez tranzitiv (copii) A primi in familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Silabe -fi-a] /in + fiu