înjura
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnjura, injur, verb I. Tranzitiv, instranzitiv si reflexiv, recipr.
A spune cuvinte injurioase sau de ocara la adresa cuiva; a (se) sudui. – Limba Latina Injuriare.
A spune cuvinte injurioase sau de ocara la adresa cuiva; a (se) sudui. – Limba Latina Injuriare.
2ÃŽnjura verb a dracui, a ocari, (livresc) a invectiva, (invechit si popular) a mascari, (popular) a stropsi, a sudui, (prin Banat) a tartai, (invechit) a mustra, (figurativ) a imbala, (invechit si popular figurativ) a spurca, (argotic) a sictiri, a sictirisi. (De ce il - toata ziua?)
3Injura verb, indicativ prezent 1 singular injur, 3 singular si plural injura, perf. substantiv 1 singular injurai
4A ÃŽnjura injur
1. instranzitiv A folosi in vorbire cuvinte necuviincioase (in forma unei imprecatii); a sudui.
2. tranzitiv (persoane) A trata cu vorbe necuviincioase. /<lat. injurare
1. instranzitiv A folosi in vorbire cuvinte necuviincioase (in forma unei imprecatii); a sudui.
2. tranzitiv (persoane) A trata cu vorbe necuviincioase. /<lat. injurare