înmatricula
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnmatricula, inmatriculez, verb I. Tranzitiv si reflexiv A (se) inscrie, a (se) trece intr-o matricola; a matricula. – Din franceza Immatriculer, limba latina Immatriculare.
2ÃŽnmatricula verb tr. a inscrie intr-o matricula. (< franceza immatriculer, limba latina immatriculare)
3ÃŽnmatricula verb a (se) inregistra, a (se) inscrie, (invechit) a (se) matricula. (A - un vehicul.)
4Inmatricula verb (silabe -tri-), indicativ prezent 1 singular inmatriculez, 3 singular si plural inmatriculeaza
5A ÃŽnmatricula -ez tranzitiv (nume de persoane) A inscrie intr-o matricula; a trece intr-o matricula. [Silabe -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, limba latina immatriculare
6ÃŽnmatricula verb I. tr.
A inscrie intr-o matricula. [Conform: franceza immatriculer].
A inscrie intr-o matricula. [Conform: franceza immatriculer].