înnobila
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnnobila, innobilez, verb I.
1. Tranzitiv A da unei persoane un titlu de noblete. ♦ Tranzitiv si reflexiv Figurativ A face ca cineva sa devina sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) inalta.
2. Tranzitiv si reflexiv (pas.) A (se) imbunatati calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) imbunatati proprietatile unor substante, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – ÃŽn + nobil (dupa franceza anoblir si ennoblir).
1. Tranzitiv A da unei persoane un titlu de noblete. ♦ Tranzitiv si reflexiv Figurativ A face ca cineva sa devina sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) inalta.
2. Tranzitiv si reflexiv (pas.) A (se) imbunatati calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) imbunatati proprietatile unor substante, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – ÃŽn + nobil (dupa franceza anoblir si ennoblir).
2ÃŽnnobila verb I. tr.
1. a da cuiva un titlu de noblete.
2. a imbunatati, a ameliora specia, rasa (unor animale, plante). ♢ a imbunatati calitatile unui material etcetera Ii. tr., reflexiv a (se) face mai bun, mai fin. (dupa franceza ennoblir)
1. a da cuiva un titlu de noblete.
2. a imbunatati, a ameliora specia, rasa (unor animale, plante). ♢ a imbunatati calitatile unui material etcetera Ii. tr., reflexiv a (se) face mai bun, mai fin. (dupa franceza ennoblir)
3A innobila antonim: a abrutiza
4ÃŽnnobila verb (invechit) a evghenisi, a nobilita, (invechit figurativ) a inalta. (L-a - conte.)
5Innobila verb, indicativ prezent 1 singular innobilez, 3 singular si plural innobileaza
6A se ÃŽnnobila ma -ez intranzitiv A deveni (mai) nobil; a capata noblete, grandoare morala. /in + nobil
7A ÃŽnnobila -ez tranzitiv 1) A face sa se innobileze. 2) ist.
A investi cu un titlu de noblete; a primi in randul nobililor. 3) A imbunatati, conferind proprietati superioare. - o rasa de animale. - o specie de plante. - un aliaj. /in + nobil
A investi cu un titlu de noblete; a primi in randul nobililor. 3) A imbunatati, conferind proprietati superioare. - o rasa de animale. - o specie de plante. - un aliaj. /in + nobil
8ÃŽnnobila verb I. tr.
1. (Ist.) A da cuiva un titlu de noblete, a face nobil.
2. (Figurat) A face mai bun, mai fin; a inalta.
3. A imbunatati, a ameliora specia, rasa (unor animale, a unor plante etcetera). ♦ A imbunatati calitatile unui material etcetera [Dupa franceza anoblir, ennoblir].
1. (Ist.) A da cuiva un titlu de noblete, a face nobil.
2. (Figurat) A face mai bun, mai fin; a inalta.
3. A imbunatati, a ameliora specia, rasa (unor animale, a unor plante etcetera). ♦ A imbunatati calitatile unui material etcetera [Dupa franceza anoblir, ennoblir].