înnora
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnnora, innorez, verb I.
1. Intranzitiv si reflexiv impers. (La pers. 3) A se ivi (multi) nori pe cer. ♦ (Pop.; despre vreme, cer, luna, soare) A se intuneca din cauza norilor.
2. Tranzitiv si reflexiv Figurativ A (se) intrista, a (se) posomori. (Var.: Innoura verb I] – ÃŽn + nor.
1. Intranzitiv si reflexiv impers. (La pers. 3) A se ivi (multi) nori pe cer. ♦ (Pop.; despre vreme, cer, luna, soare) A se intuneca din cauza norilor.
2. Tranzitiv si reflexiv Figurativ A (se) intrista, a (se) posomori. (Var.: Innoura verb I] – ÃŽn + nor.
2A (se) innora antonim: a (se) insenina
3A se innora antonim: a se insenina, a se inveseli, a se inviosa, a se lumina
4ÃŽnnora verb a se inchide, a se innegura, a se in-tuneca, a se mohori, a se posomori. (Cerul s-a -.)
5ÃŽnnora verb verifica cuvantul: intrista, mahni, posomori.
6Innora verb, indicativ prezent 3 singular innoreaza
7A se ÃŽnnora pers. 3 Se -eaza intranzitiv 1) A aparea nori pe cer. 2) (despre cer, vreme) A deveni mai intunecos (din cauza norilor); a se posomori; a se mohori. 3) figurat A deveni trist, amarat; a se intrista; a se amari; a se scarbi; a se posomori. /in + nor
8A ÃŽnnora pers. 3 -eaza tranzitiv figurativ A face sa se innoreze. /in + nor