însoțire
Definitie, sens si explicatie
1Însoțire, insotiri, substantiv feminin
1. Actiunea de a (se) insoti; intovarasire, insotit.
2. (Popular) Casatorie; cununie; nunta. ♦ ÃŽmperechere. – Verifica cuvantul: Insoti.
1. Actiunea de a (se) insoti; intovarasire, insotit.
2. (Popular) Casatorie; cununie; nunta. ♦ ÃŽmperechere. – Verifica cuvantul: Insoti.
2Însoțire substantiv verifica cuvantul: casa, casatorie, casnicie, imperechere, impreunare, menaj, unire.
3Însoțire substantiv acompaniere, conducere, intovarasire, petrecere. (- cuiva pana la poarta.)
4Insotire substantiv feminin, g.-d. art. insotirii; plural insotiri