întâmpla
Definitie, sens si explicatie
1Întâmpla, pers. 3 intấmpla, verb I. Reflexiv unipers.
1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ♢ (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume in dativ, indicand persoana sau obiectul la care se refera actiunea exprimata de verb) Ce i s-a intamplat? Ce se intampla cu cartea promisa?
2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri sa fie intr-un anumit loc (incidental).
Mi s-a intamplat sa fiu de fata. – Probabil limba latina *Intemplare.
1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ♢ (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume in dativ, indicand persoana sau obiectul la care se refera actiunea exprimata de verb) Ce i s-a intamplat? Ce se intampla cu cartea promisa?
2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri sa fie intr-un anumit loc (incidental).
Mi s-a intamplat sa fiu de fata. – Probabil limba latina *Intemplare.
2Întâmpla verb verifica cuvantul: implini, indeplini, infaptui, realiza.
3Întâmpla verb
1. a se petrece, a se produce, a surveni, (invechit si reg.) a se prileji, (invechit) a se purta. (S-au - multe lucruri de atunci.)
2. a fi, a se petrece. (Cum s-a -?)
3. verifica cuvantul: produce.
4. verifica cuvantul: surveni.
5. verifica cuvantul: desfasura.
6. a se petrece, (invechit) a se trece. (Cate nu s-au - intre noi!)
7. (invechit si reg.) a se sfeti. (Sa vezi ce i s-a -.)
8. a se face. (Cum a zis, asa s-a -.)
9. verifica cuvantul: pomeni.
10. verifica cuvantul: nimeri.
11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a ragadui. (Îl lovea cu ce se -.)
1. a se petrece, a se produce, a surveni, (invechit si reg.) a se prileji, (invechit) a se purta. (S-au - multe lucruri de atunci.)
2. a fi, a se petrece. (Cum s-a -?)
3. verifica cuvantul: produce.
4. verifica cuvantul: surveni.
5. verifica cuvantul: desfasura.
6. a se petrece, (invechit) a se trece. (Cate nu s-au - intre noi!)
7. (invechit si reg.) a se sfeti. (Sa vezi ce i s-a -.)
8. a se face. (Cum a zis, asa s-a -.)
9. verifica cuvantul: pomeni.
10. verifica cuvantul: nimeri.
11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a ragadui. (Îl lovea cu ce se -.)
4Intampla verb indicativ prezent 3 singular si plural intampla
5A se Întâmpla pers. 3 Se intampla intranzitiv 1) (despre fapte, evenimente) A se produce in urma unui concurs neprevazut de imprejurari; a se petrece in mod incidental. 2) (despre conditii climaterice) A avea loc pe neprevazute. - vant. - ploaie. 3) rar (mai ales la forma negativa) A intra in posesie printr-un concurs de imprejurari. Bani multi nu i s-au -t. 4) A se afla din intamplare (undeva); a se nimeri. [Silabe -tam-pla] /<lat. intemplare