șiret
Definitie, sens si explicatie
1Sirét1, sireturi, substantiv neutru
1. Bentita ingusta de bumbac, tesuta tubular sau in fasie, care, petrecuta prin butoniere speciale, serveste pentru a lega sau a strange incaltamintea sau diferite obiecte de imbracaminte. ♦ Fasie ingusta si groasa de tesatura sau de impletitura, folosita pentru intarirea unor cusaturi in croitorie sau pentru ornamentarea imbracamintei.
2. Sfoara de bumbac (imbracata in matase colorata sau in fir) rasucita in doua sau in trei si intrebuintata mai ales ca ornament la imbracaminte; gaitan, ceapraz, brandenburg; snur. – Din limba turca: Serit.
1. Bentita ingusta de bumbac, tesuta tubular sau in fasie, care, petrecuta prin butoniere speciale, serveste pentru a lega sau a strange incaltamintea sau diferite obiecte de imbracaminte. ♦ Fasie ingusta si groasa de tesatura sau de impletitura, folosita pentru intarirea unor cusaturi in croitorie sau pentru ornamentarea imbracamintei.
2. Sfoara de bumbac (imbracata in matase colorata sau in fir) rasucita in doua sau in trei si intrebuintata mai ales ca ornament la imbracaminte; gaitan, ceapraz, brandenburg; snur. – Din limba turca: Serit.
2Sirét2, -eată, sireti, -te, adjectiv Care stie sa profite de naivitatea sau de buna-credinta a celor din jur pentru a-si atinge scopurile pe cai ocolite; care dovedeste un caracter viclean, perfid. ♦ Plin de subtilitate, de finete; rafinat; descurcaret, abil. ♦ Care denota, tradeaza viclenie, prefacatorie, perfidie; care denota abilitate, subtilitate, umor.
Privire sireata. – Din limba turca: Sirret.
Privire sireata. – Din limba turca: Sirret.
3Sirét substantiv
1. (prin Banat) sarma. (- de ghete.)
2. snur, (regional) sinor. (- la un obiect de imbracaminte.)
1. (prin Banat) sarma. (- de ghete.)
2. snur, (regional) sinor. (- la un obiect de imbracaminte.)
4Sirét substantiv verifica cuvantul: alica, glont.
5Sirét adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: smecher.
2. adjectiv abil, smecher, viclean, (popular) mehenghi. (Om - in actiuni.)
3. substantiv verifica cuvantul: ipocrit.
4. adjectiv duplicitar, fals, fariseic, fatarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefacut, viclean, (livresc) machiavelic, (rar) machiavelistic, (regional) proclet, (invechit) fatarit, telpiz, (figurativ) iezuit, iezuitic, (popular figurativ) pestrit, (invechit figurativ) calp, zugravit. (Atitudine -eata.)
1. adjectiv verifica cuvantul: smecher.
2. adjectiv abil, smecher, viclean, (popular) mehenghi. (Om - in actiuni.)
3. substantiv verifica cuvantul: ipocrit.
4. adjectiv duplicitar, fals, fariseic, fatarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefacut, viclean, (livresc) machiavelic, (rar) machiavelistic, (regional) proclet, (invechit) fatarit, telpiz, (figurativ) iezuit, iezuitic, (popular figurativ) pestrit, (invechit figurativ) calp, zugravit. (Atitudine -eata.)
6Siret adjectiv m., plural sireti; f. singular sireata, plural sirete
7Siret substantiv neutru, plural sireturi
8Sirét1 -uri n. 1) snur cu care se incheie incaltamintea sau unele obiecte vestimentare. 2) Fasie ingusta de tesatura sau de impletitura cu care se intaresc cusaturile hainelor sau care serveste ca ornament la unele piese vesti-mentare. 3) Sfoara de bumbac, de matase, de lana sau de metal, folosita ca ornament pentru unele obiecte (uniforme militare, draperii, tapiterii etcetera); ceapraz; snur; gaitan; brandenburg. /<turc. serit
9Sirét2 -eata (-eti, -ete) si substantival 1) (mai ales despre persoane) Care se orienteaza cu pricepere in orice situatie, tragand foloase; hatru; smecher; viclean. 2) Care manifesta subtilitate in actiuni; plin de abilitate in actiuni. 3) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota prefacatorie; caracterizat prin abilitate; smecher. Privire -eata. /<turc. sirret
10Siret (-turi), adjectiv – Cordon, lat. – Mr., megl. sirit.
Limba Turca: serit (Roesler 609; seineanu, Ii, 337; Lokotsch 1886), conform limba neogreaca: σιρίτι.
Limba Turca: serit (Roesler 609; seineanu, Ii, 337; Lokotsch 1886), conform limba neogreaca: σιρίτι.
11Siret (-eata), adjectiv – Viclean, perfid. – Mr. siret.
Limba Turca: (arab.) sirret (Roesler 609; seineanu, Ii, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), conform limba neogreaca: σιρέτης. – Derivat siretenie, substantiv feminin (viclenie, perfidie); siretlic (varianta Moldoveneasca sireclic, siriclic), substantiv neutru (viclesug, smecherie), din limba turca: sirretlik; siretie, substantiv feminin (invechit, viclenie).
Limba Turca: (arab.) sirret (Roesler 609; seineanu, Ii, 327; Lokotsch 1916; Ronzevalle 106), conform limba neogreaca: σιρέτης. – Derivat siretenie, substantiv feminin (viclenie, perfidie); siretlic (varianta Moldoveneasca sireclic, siriclic), substantiv neutru (viclesug, smecherie), din limba turca: sirretlik; siretie, substantiv feminin (invechit, viclenie).