șpan
Definitie, sens si explicatie
1Span1, spani, substantiv masculin
1. (ÃŽn oranduirea feudala din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea functia corespunzatoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care detinea acest titlu; stapanitor sau (mai tarziu) sef administrativ al unui tinut.
2. (ÃŽnv. si reg.) Intendent, administrator. – Din limba maghiara Span.
1. (ÃŽn oranduirea feudala din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea functia corespunzatoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care detinea acest titlu; stapanitor sau (mai tarziu) sef administrativ al unui tinut.
2. (ÃŽnv. si reg.) Intendent, administrator. – Din limba maghiara Span.
2Span2, spanuri, substantiv neutru
1. Aschie provenita din prelucrarea la strung, la freza a metalelor, a lemnului etcetera
2. Despicatura taiata din butuci de brad, din care se fac sindrile sau doage. – Din limba germana Span.
1. Aschie provenita din prelucrarea la strung, la freza a metalelor, a lemnului etcetera
2. Despicatura taiata din butuci de brad, din care se fac sindrile sau doage. – Din limba germana Span.
3Span substantiv verifica cuvantul: administrator, intendent.
4Span substantiv (Industrie) verifica cuvantul: aschie.
5Span (titlu nobiliar) substantiv masculin, plural spani
6Span (tehn.) substantiv neutru, plural spanuri
7Span -uri n. 1) Aschie desprinsa in procesul prelucrarii metalelor la strung sau la freza. 2) Despicatura din trunchiul unui copac din care se fac doage sau sindrila. /<germ.
Span
Span
8Span substantiv masculin (Ban., Trans.
Sv) Nobil care stapinea sau administra un tinut.
Cine va tine vraji, aceia sa sa de spanilor, sa nu sa vor lasa.
Sava, Asezămînturile.
Din mila... spanului sacuilor.
Sa, 2r.
Ishpan.
Castellanus.
Comes.
Ac, 344; conform Pp,
3. ♦ (Moldova) Nobil.
Izvoriia den toata lumea la Italiia, pentru sa fie in volniciia Italiei span, adeca nemis, cum dzic lesii slehtici.
Ncl I, 47; conform M. Costin; N. Costin.
Variante: Ispan (Ac, 344; Pp, 3).
Etimologie: limba maghiara Span, ispan.
Conform s l e a h t i c.
Sv) Nobil care stapinea sau administra un tinut.
Cine va tine vraji, aceia sa sa de spanilor, sa nu sa vor lasa.
Sava, Asezămînturile.
Din mila... spanului sacuilor.
Sa, 2r.
Ishpan.
Castellanus.
Comes.
Ac, 344; conform Pp,
3. ♦ (Moldova) Nobil.
Izvoriia den toata lumea la Italiia, pentru sa fie in volniciia Italiei span, adeca nemis, cum dzic lesii slehtici.
Ncl I, 47; conform M. Costin; N. Costin.
Variante: Ispan (Ac, 344; Pp, 3).
Etimologie: limba maghiara Span, ispan.
Conform s l e a h t i c.
9Span, spani, substantiv masculin
1. (invechit; in oranduirea feudala din Transilvania) titlu dat nobilului care avea functia corespunzatoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care detinea acest titlu; stapanitor al unui tinut.
2. (invechit si reg.) administrator, intendent al unui tinut.
3. (regional) prefect.
4. (regional) subprefect.
5. (regional) padurar.
1. (invechit; in oranduirea feudala din Transilvania) titlu dat nobilului care avea functia corespunzatoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care detinea acest titlu; stapanitor al unui tinut.
2. (invechit si reg.) administrator, intendent al unui tinut.
3. (regional) prefect.
4. (regional) subprefect.
5. (regional) padurar.
10Span substantiv neutru
1. Aschie de lemn sau de metal provenita din prelucrarea acestora la strung, la freza etcetera
2. Despicatura taiata din butuci de brad, din care se fac sindrile sau doage. [Plural spanuri, (substantiv masculin) spani. / < limba germana Span].
1. Aschie de lemn sau de metal provenita din prelucrarea acestora la strung, la freza etcetera
2. Despicatura taiata din butuci de brad, din care se fac sindrile sau doage. [Plural spanuri, (substantiv masculin) spani. / < limba germana Span].
11Span substantiv neutru aschie de lemn sau de metal din prelucrarea acestora la strung, la freza etcetera (< limba germana Span)
12Span (-ni), substantiv masculin – Viceguvernator al unui comitat maghiar, subprefect.
Mag. span, ispan (Candrea; S. Pop, Dacor., Viii, 66). – Derivat fispan, substantiv masculin (Trans., prefect, guvernator), din mag. fÅ‘-ispan.
Mag. span, ispan (Candrea; S. Pop, Dacor., Viii, 66). – Derivat fispan, substantiv masculin (Trans., prefect, guvernator), din mag. fÅ‘-ispan.