știrbitură
Definitie, sens si explicatie
1Stirbitură, stirbituri, substantiv feminin
1. Loc gol lasat de caderea unuia sau a mai multor dinti; stirbenie.
2. Loc unde marginea unui obiect este rupta, ciocnita; prin extensiune ruptura, gaura.
3. Figurativ Diminuare a valorii, a insemnatatii etcetera (cuiva sau a ceva); incalcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etcetera). – Stirbi + sufix -tura.
1. Loc gol lasat de caderea unuia sau a mai multor dinti; stirbenie.
2. Loc unde marginea unui obiect este rupta, ciocnita; prin extensiune ruptura, gaura.
3. Figurativ Diminuare a valorii, a insemnatatii etcetera (cuiva sau a ceva); incalcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etcetera). – Stirbi + sufix -tura.
2Stirbitură substantiv
1. (rar) stirbenie, (invechit si reg.) stir-bina, (regional) stirbeala. (- la dinti.)
2. ciobitura, ciocnitura, (invechit si reg.) stirbina, (regional) ciumbli-tura, stirbeala. (- a unui pahar.)
1. (rar) stirbenie, (invechit si reg.) stir-bina, (regional) stirbeala. (- la dinti.)
2. ciobitura, ciocnitura, (invechit si reg.) stirbina, (regional) ciumbli-tura, stirbeala. (- a unui pahar.)
3Stirbitura substantiv feminin, g.-d. art. stirbiturii; plural stirbituri
4Stirbitură -i f. 1) Loc gol format in dantura prin caderea dintilor. 2) Margine de-formata a unui obiect (formata prin rupere, frangere, ciocnire etcetera). /a stirbi + suf. -tura