șuiera
Definitie, sens si explicatie
1Suiera, suier, verb Intranzitiv
1. (Despre vant, furtuna, vijelie etcetera; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a fluiera.
2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt si intens, atunci cand se deplaseaza, se misca, se invarteste sau spinteca aerul cu viteza.
3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutit, strident si prelung, sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranzitiv (Rar) A-si exprima nemultumirea, dezaprobarea fata de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranzitiv si tranz.
A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze, cu ajutorul unui fluier etcetera; a intona o melodie fluierand.
4. (Despre unele animale, pasari, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tipat (ascutit) specific. [Pronuntat: su-ie] – Limba Latina Sibilare.
1. (Despre vant, furtuna, vijelie etcetera; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a fluiera.
2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt si intens, atunci cand se deplaseaza, se misca, se invarteste sau spinteca aerul cu viteza.
3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutit, strident si prelung, sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranzitiv (Rar) A-si exprima nemultumirea, dezaprobarea fata de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranzitiv si tranz.
A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze, cu ajutorul unui fluier etcetera; a intona o melodie fluierand.
4. (Despre unele animale, pasari, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tipat (ascutit) specific. [Pronuntat: su-ie] – Limba Latina Sibilare.
2Suiera verb
1. a fluiera, a vajai, a vui, (rar) a zbarnai, (Transilvania) a sovai. (Vantul - prin hornuri.)
2. a piui, a tiui, a vajai, (regional) a tistui. (Glontul i-a - pe la ureche.)
3. a fasai, a sasai. (serpii -.)
1. a fluiera, a vajai, a vui, (rar) a zbarnai, (Transilvania) a sovai. (Vantul - prin hornuri.)
2. a piui, a tiui, a vajai, (regional) a tistui. (Glontul i-a - pe la ureche.)
3. a fasai, a sasai. (serpii -.)
3Suiera verb, indicativ prezent 1 singular suier, 3 singular si plural suiera; conj. prezent 3 singular si plural suiere
4A suiera, suier
1. intranzitiv 1) (despre vant, furtuna, vijelie etcetera) A produce un sunet ascutit si continuu; a tiui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung si ascutit (strabatand aerul cu mare viteza); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascutit si puternic, sufland cu putere aerul printre buze sau intr-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalatii speciale) A produce un sunet lung si strident. 5) (despre unele animale sau pasari) A scoate un sunet caracteristic speciei.
2. tranzitiv 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu suieraturi. 2) (sunete muzicale, melodii etcetera) A interpreta sufland aerul printre buze. [Silabe Su-ie-ra] /<lat. subilare
1. intranzitiv 1) (despre vant, furtuna, vijelie etcetera) A produce un sunet ascutit si continuu; a tiui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung si ascutit (strabatand aerul cu mare viteza); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascutit si puternic, sufland cu putere aerul printre buze sau intr-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalatii speciale) A produce un sunet lung si strident. 5) (despre unele animale sau pasari) A scoate un sunet caracteristic speciei.
2. tranzitiv 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu suieraturi. 2) (sunete muzicale, melodii etcetera) A interpreta sufland aerul printre buze. [Silabe Su-ie-ra] /<lat. subilare