șumăn -ă
Definitie, sens si explicatie
1Sumăn, -ă, sumeni, -e, adjectiv (Reg., adesea substantivat) Ametit de bautura, cherchelit. – Slav (v. limba slava (veche) Å¡umÄnÅ).
2Suman (-na), adjectiv – Beat, betiv. – Varianta sumen.
Sl. Å¡umÄnÅ (Cihac, Ii, 397).
ÃŽn Mold. si Trans. – Derivat sumeni, verb reflexiv (a se imbata).
Sl. Å¡umÄnÅ (Cihac, Ii, 397).
ÃŽn Mold. si Trans. – Derivat sumeni, verb reflexiv (a se imbata).