țambal
Definitie, sens si explicatie
1Țambal, tambale, substantiv neutru Instrument muzical popular de percutie, alcatuit dintr-o cutie de rezonanta de forma trapezoidala, asezata orizontal (pe picioare), prevazuta cu coarde de metal care sunt lovite cu doua ciocanele speciale. [Plural si: tambaluri – Varianta: Timbal substantiv neutru, Timbala substantiv feminin] – Din limba germana Zimbal, limba latina Cymbalum.
2Țambal substantiv (Muzica) (regional) verghina.
3Tambal substantiv neutru, plural tambale
4Țambal -e n.
Instrument muzical de percutie constand dintr-o cutie de rezonanta pe care sunt intinse coarde metalice, puse in vibratie prin lovirea cu doua ciocanele speciale. /<germ.
Zimbel, limba latina cymbalum
Instrument muzical de percutie constand dintr-o cutie de rezonanta pe care sunt intinse coarde metalice, puse in vibratie prin lovirea cu doua ciocanele speciale. /<germ.
Zimbel, limba latina cymbalum
5Tambal (-le), substantiv neutru –
1. Instrument muzical cu coarde, clavicord. –
2. (Argou) Barba aspra greu de barbierit. –
3. (Argou) Telegrama.
Limba Latina cymbalum, prin intermediul limba germana Zimbal, mag. cimbalom (› varianta timbal), conform limba neogreaca: ϰύμβαλον, limba slava (veche) kimvalŭ (› varianta cuvant invechit chimval, substantiv neutru, timpan, toba), franceza cuymbale (› varianta cimbal, substantiv neutru, timpan). – Derivat tambalagiu, substantiv masculin (cintaret la tambal).
1. Instrument muzical cu coarde, clavicord. –
2. (Argou) Barba aspra greu de barbierit. –
3. (Argou) Telegrama.
Limba Latina cymbalum, prin intermediul limba germana Zimbal, mag. cimbalom (› varianta timbal), conform limba neogreaca: ϰύμβαλον, limba slava (veche) kimvalŭ (› varianta cuvant invechit chimval, substantiv neutru, timpan, toba), franceza cuymbale (› varianta cimbal, substantiv neutru, timpan). – Derivat tambalagiu, substantiv masculin (cintaret la tambal).