Definitie învăța - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ÎNVĂȚA, invắt, verb I.
1. Tranzitiv A transmite cuiva (sistematic) cunostinte si deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a initia pe cineva intr-o meserie, stiinta, arta etcetera
2. Tranzitiv A sfatui, a povatui pe cineva sa faca ceva (aratandu-i cum sa procedeze).
3. Tranzitiv A dobandi cunostinte prin studiu, a ajunge prin munca sistematica sa cunosti o meserie, o arta, o limba etcetera; a studia. ♦ A-si intipari in minte ceva pentru a putea reproduce; a memora.
4. Tranzitiv si reflexiv A (se) deprinde, a (se) obisnui, a (se) familiariza.
5. Tranzitiv A trage o invatatura, a capata experienta. ♢ Expresie (Tranzitiv si reflexiv) A (se) invata minte = a castiga sau a face sa castige experienta, a trage sau a face sa traga invataminte dintr-o intamplare neplacuta. – Limba Latina *Invitiare (< vitium „viciu”).

Varianta definitie 2: A (se) invata antonim: a (se) dezvata

Varianta definitie 3: A se invata antonim: a se debarasa, a se dezbara

Varianta definitie 4: ÎNVĂȚA verb verifica cuvantul: comanda, decide, dispune, fixa, hotari, ordona, porunci, stabili, statornici.

Varianta definitie 5: ÎNVĂȚA verb
1. verifica cuvantul: studia.
2. a studia, (invechit) a pedepsi, a studirui, (grecism cuvant invechit) a spudaxi. (- istoria; - la geografie.)
3. a citi, a studia. (A - cursul de la un capat la altul.)
4. a se pregati, a se prepara, a studia. (A - serios pentru examene.)
5. verifica cuvantul: asimila.
6. verifica cuvantul: memoriza.
7. verifica cuvantul: instrui.
8. a (se) initia, a (se) instrui. (A - pe cineva intr-o disciplina.)
9. verifica cuvantul: insusi.
10. verifica cuvantul: indruma.
11. verifica cuvantul: sfatui.
12. verifica cuvantul: aclimatiza.

Varianta definitie 6: Invata verb, indicativ prezent 1 singular invat, 3 singular si plural invata, perf. substantiv 1 singular invatai

Varianta definitie 7: A SE ÎNVĂȚA ma invat intranzitiv A capata anumite deprinderi; a se deprinde. /<lat. invitiare

Varianta definitie 8: A ÎNVĂȚA invat
1. tranz. 1) (activitati, actiuni, procese) A insusi prin eforturi sustinute. - o meserie. 2) (persoane) A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a pregati; a instrui; a prepara. ♢ - minte a pedepsi pentru a-i da invatatura pe viitor. 3) A sustine cu sfaturi, cu recomandari (cum trebuie procedat intr-o situatie sau alta); a sfatui; a povatui; a indruma. 4) (lectii, poezii, roluri etcetera) A retine in memorie; a memoriza.
2. intranzitiv popular A urma cursurile (unei institutii de invatamant); a-si face studiile. /<lat. invitiare

Varianta definitie 9: Invata (invắt, invatat), verb –
1. A deprinde, a obisnui. –
2. A instrui, a transmite cunostinte. –
3. A se instrui, a studia. –
4. A Învata pe de rost, a sti pe dinafara. –
5. A catehiza, a indoctrina. –
6. A disciplina, a cuminti. –
7. (Înv.) A porunci, a ordona. –
8. A sfatui. – Mr. (a)nvet, (a)nvetare, megl. anvet, anvitari, istr. (an)metu.
Limba Latina *invĭtiāre, de la vĭtium (Lexiconul de la Buda, Puscariu 898; Candrea-Dens., 895; REW 4536; Densussianu, GS, II, 10; DAR), conform limba italiana invezzare, avvezare „a deprinde” (calabr. ambizzari „a invata”), prov. envezar, verifica cuvantul: franceza envoisier, verifica cuvantul: cat. avesar (sp. anviso „intelept, prudent”, conform Berceo, Milagros, 14); pentru limba latina *vĭtiāre, conform port. vezar si Gamillscheg , substantiv verifica cuvantul: apprivoiser.
Derivat invatat, adjectiv (instruit; substantiv masculin, savant, erudit, om cult); invatacel, substantiv masculin (discipol, elev; ucenic), dim. de la cuvintul anterior (ipoteza unui model limba germana Lehrling › Lehrer, sugerata de DAR, nu pare necesara); invatamint, substantiv neutru (invatatura; domeniul si activitatea de instruire si educare) format ca franceza enseignement de la enseigner; invatator, adjectiv (instructiv, care instruieste); invatator, substantiv masculin (instructor, pedagog, institutor; astazi, persoana care preda in primele clase scolare; cuvant invechit, sfetnic); invatatoare, substantiv feminin (femeie care preda in primele clase scolare); invatatoresc, adjectiv (de invatator, didactic); invatatorie, substantiv feminin (rar. invatatura); invat, substantiv neutru (narav, viciu; instructie, invatatura; rar, sfat), deverbal de la invata; invatatura, substantiv feminin (instructiune; studiu, cultura, stiinta, intelepciune; lectie, povata; morala (de fabula), concluzie moralizatoare; sfat; cuvant invechit, porunca); desvata, verb (a dezobisnui); desvat, substantiv neutru (actiunea de a dezvata de un obicei prost).