Definitie Abate - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Abate1, abati, substantiv masculin
1. Titlu dat superiorului unei abatii.
2. Titlu onorific acordat unor preoti catolici; persoana care poarta acest titlu. – Din limba italiana Ab(b)ate.

Varianta definitie 2: Abate1 s. m.
1. superior al unei abatii.
2. preot, cleric la catolici. (< limba italiana abbate)

Varianta definitie 3: Abate2, abat, verb III.
1. Tranzitiv, reflexiv si instranzitiv A (se) indeparta (de la o directie apucata, figurat de la o norma fixata, de la o linie de conduita etcetera). ♦ Reflexiv si tranz.
A se opri sau a face sa se opreasca in treacat undeva sau la cineva (parasind drumul initial).
2. Reflexiv (Despre fenomene ale naturii, calamitati, nenorociri) A se produce in mod violent.
3. Intranzitiv A-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea; a i se nazari.
4. Tranzitiv A descuraja, a deprima, a intrista, a mahni.
Vestea l-a abatut.
5. Tranzitiv (Frantuzism) A dobori la pamant. – Limba Latina Abbattere, (4, 5) din franceza Abattre.

Varianta definitie 4: Abate2 vb.
I. tr., refl. a (se) indeparta de la o directie, o norma, o linie de conduita.
II. tr. a dobori, a culca la pamant.
III. refl. a se napusti (asupra).
IV. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se nazari. (< limba latina abbattere, franceza abattre)

Varianta definitie 5: A (se) abate antonim: a (se) indrepta

Varianta definitie 6: Abate verb verifica cuvantul: apuca, casuna, nazari, veni.

Varianta definitie 7: Abate verb
1. verifica cuvantul: devia.
2. a se departa, a devia, a divaga, a se indeparta, (invechit) a (se) scapata. (S-a - de la subiect.)
3. a da, a se opri, a trece. (Se - in drum si pe la el.)
4. a distrage, a sustrage. (Gandurile il - de la lucru.)
5. verifica cuvantul: contraveni.

Varianta definitie 8: Abate substantiv masculin, plural abati

Varianta definitie 9: Abate verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural abat, 1 plural abatem; conjunctie: prezent 3 singular si plural abata; part. abatut

Varianta definitie 10: A ABATE abat
1. tranzitiv 1) A indeparta de la o directie initiala sau de la o anumita norma morala. 2) (persoane) A face sa se abata.
2. intranzitiv (despre intentii, ganduri etcetera) A-i trece prin minte; a-i veni pe neasteptate. /<fr. abattre, lat. abbattere

Varianta definitie 11: A se abate ma abat intranz. 1) A-si schimba directia initiala. - din drum. 2) (despre persoane) A se opri (pentru o vizita scurta), renuntand la traseul initial; a trece. 3) (despre fenomene ale naturii) A veni pe neasteptate (si cu putere). /<fr. abattre, limba latina abbattere

Varianta definitie 12: Abate -ti m. 1) Staret al unei abatii. 2) Preot catolic. /<it. abbate

Varianta definitie 13: Abate1, abati, substantiv masculin - (din aram. abba (= tata), prin interm. limba greaca (veche) άββας si limba latina abbas, -atis) [DRAE]

Varianta definitie 14: Abate verb
1. A dobori la pamant, a darama, a da jos.
2. A devia, a indeparta.
3. A schimba drumul.
4. (Refl.) A se opri.
5. A se grabi, a face tot ce este cu putin a.
6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se nazari (cu pronume in dat.) . -din mr. Abat, istr. Abotu

Varianta definitie 15: Abate, - i substantiv masculin Titlu dat superiorului unei aba ii.
2. Titlu onorific acordat unor preo i catolici; persoana care poarta acest titlu. -din limba italiana Abate

Varianta definitie 16: Abate substantiv masculin
1. Staret, superior al unei manastiri catolice de calugari.
2. Titlu onorific care se da unor clerici catolici. [< limba italiana abbate, conform limba latina abbas].

Varianta definitie 17: Abate verb III.
1. tr., reflexiv, intr.
A (se) indeparta de la o directie, norma, linie de conduita etcetera
2. tr.
A dobori.
3. refl.
A se napusti, a cadea. [Conform: franceza abatire, limba italiana abbattere].

Varianta definitie 18: Abate (abatut, abatut), verb –
1. A dobori la pamint, a darima, a da jos. –
2. A devia, a indeparta. –
3. A schimba drumul. –
4. (Refl.) A se opri. –
5. A se grabi, a face tot ce este cu putinta. –
6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se nazari (cu pronume in dat.). – Mr. abat, istr. abotu < Limba Latina abbattĕre (cuvint probabil tirziu, care apare doar in Legea Salica), sau mai curind formatie interna a rom., plecind de la a bate (Puscariu 2; REW 11).
DAR explica sensul 1 ca galicism si pe celelalte ca imprumut din limba slava (veche) biti „a bate” si „a ciocani”.
Ambele opinii par discutabile, caci biti nu este suficient pentru a explica toate sensurile rom. care, pe de alta parte, s-ar putea explica foarte bine plecindu-se de la cuvintele romanice (conform Gamillscheg, abat). – Derivat abatator, adjectiv (muncitor); abatere, substantiv feminin (deviere, anomalie); abatut, adjectiv (deviat, deprimat, melancolic). – Din rom. provine limba sarba: abati „a devia”.

Varianta definitie 19: Abate (abati), substantiv masculin –
1. Titlu dat superiorului unei abatii. –
2. Titlu onorific acordat unor preoti catolici; persoana care poarta acest titlu. < limba italiana: abate. – Derivat abatial, adjectiv (referitor la o abatie), din limba italiana abbaziale; abatie, substantiv feminin (manastire condusa de un abate) , din limba italiana abbazia; abatisa (calugarita care conduce o abatie), din limba latina abbatissa (secolul XIX).

Varianta definitie 20: Abate2 (a -) verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural abat, 1 plural abatem, 2 plural abateti, imperfect 3 singular abatea; conjunctie: prezent 3 sa abata; imper. 2 singular abate, 2 plural abateti; part. abatut