Abate

Abate¹, abați, substantiv masculin

Titlu dat superiorului unei abații.

Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu.

Din italiană Ab(b)ate.

DEX – dicționarul explicativ

Abate², abat, verb III.

Tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, figurat de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.).

Reflexiv și tranzitiv A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

Reflexiv (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent.

Intranzitiv A-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea; a i se năzări.

Tranzitiv A descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni. Vestea l-a abătut.

Tranzitiv (Franțuzism) A doborî la pământ.

Latină Abbattere, (4, 5) din franceză Abattre.

DEX – dicționarul explicativ

Abate verb

A doborî la pământ, a dărâma, a da jos.

A devia, a îndepărta.

A schimba drumul.

(Reflexiv) A se opri.

A se grăbi, a face tot ce este cu putin ă.

A trece cuiva ceva prin minte, a i se năzări (cu pronume în dat.). -din aromână Abat, istroromână Abotu

DEX – dicționarul explicativ

Abate, - i substantiv masculin Titlu dat superiorului unei aba ii.

Titlu onorific acordat unor preo i catolici; persoană care poartă acest titlu. -din italiană Abate

DEX – dicționarul explicativ

Încă 13 definiții din alte dicționare

Abate¹, abați, substantiv masculin abate (din aram. abba (= tată), prin interm. greacă άββας și latină abbas, -atis) [Drae]

DEX – dicționarul explicativ

Abate² verb I. tranzitiv, refl. a (se) îndepărta de la o direcție, o normă, o linie de conduită.

II. tranzitiv a doborî, a culca la pământ.

III. reflexiv a se năpusti (asupra).

IV. intranzitiv a-i veni cuiva o idee, a i se năzări.

(< latină abbattere, franceză abattre)

Dicționar de arhaisme și regionalisme

A Abate abat

tranzitiv

A îndepărta de la o direcție inițială sau de la o anumită normă morală.

(persoane) A face să se abată.

intranzitiv (despre intenții, gânduri etc.) A-i trece prin minte; a-i veni pe neașteptate.

<franceză abattre, latină abbattere

NODEX – noul dicționar explicativ

A se abate mă abat intranzitiv

A-și schimba direcția inițială. Abate din drum.

(despre persoane) A se opri (pentru o vizită scurtă), renunțând la traseul inițial; a trece.

(despre fenomene ale naturii) A veni pe neașteptate (și cu putere).

<franceză abattre, latină abbattere

NODEX – noul dicționar explicativ

Abate abați masculin

Stareț al unei abații.

Preot catolic.

<italiană abbate

NODEX – noul dicționar explicativ

Abate substantiv masculin

Stareț, superior al unei mănăstiri catolice de călugări.

Titlu onorific care se dă unor clerici catolici.

[< italiană abbate, conform latină abbas].

DN – dicționar de neologisme

Abate verb III.

tranzitiv, reflexiv, intranzitiv A (se) îndepărta de la o direcție, normă, linie de conduită etc.

tranzitiv A doborî.

reflexiv A se năpusti, a cădea. [Conform franceză abatire, italiană abbattere].

DN – dicționar de neologisme

Abate (abătut, abătut), verb –

A doborî la pămînt, a dărîma, a da jos. –

A devia, a îndepărta. –

A schimba drumul. –

(Reflexiv) A se opri. –

A se grăbi, a face tot ce este cu putință. –

A trece cuiva ceva prin minte, a i se năzări (cu pronume în dat.). – Aromână abat, istroromână abotu < Latină abbattĕre (cuvînt probabil tîrziu, care apare doar în Legea Salică), sau mai curînd formație internă a română, plecînd de la a bate (Pușcariu 2; Rew 11).

Dar explică sensul 1 ca galicism și pe celelalte ca împrumut din slavă biti „a bate” și „a ciocăni”.

Încă un sens

Ambele opinii par discutabile, căci biti nu este suficient pentru a explica toate sensurile română care, pe de altă parte, s-ar putea explica foarte bine plecîndu-se de la cuvintele romanice (conform Gamillscheg, abat). – Derivat abătător, adjectiv (muncitor); abatere, substantiv feminin (deviere, anomalie); abătut, adjectiv (deviat, deprimat, melancolic).

Din română provine sârbă abati „a devia”.

DER – dicționarul etimologic

Abate (abați), substantiv masculin –

Titlu dat superiorului unei abații. –

Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. < Italiană abate. – Derivat abațial, adjectiv (referitor la o abație), din italiană abbaziale; abație, substantiv feminin (mănăstire condusă de un abate), din italiană abbazia; abatisă (călugăriță care conduce o abație), din latină abbatissa (secolul XIX).

DER – dicționarul etimologic

Abate² (a abate) verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural abat, 1 plural abatem, 2 plural abateți, imperfect 3 singular abătea; conjuncție prezent 3 să abată; imper. 2 singular abate, 2 plural abateți; participiu abătut

DOOM – dicționarul ortografic

Abate verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural abat, 1 plural abatem; conjuncție prezent 3 singular și plural abată; participiu abătut

DOOM – dicționarul ortografic

Abate substantiv masculin, plural abați

DOOM – dicționarul ortografic

Abate¹ substantiv masculin

superior al unei abații.

preot, cleric la catolici.

(< italiană abbate)

MDN – marele dicționar de neologisme

Singular	Plural
Nominativ-acuzativ, nearticulat
abate	abați
Nominativ-acuzativ, articulat
abatele	abații
Genitiv-dativ, articulat
abatelui	abaților
Vocativ
abate	abaților

Definiții pentru „Abate”

Pluralul și declinarea cuvântului „abate”

Abate

Definiții pentru „Abate”

Pluralul și declinarea cuvântului „abate”

Sinonime pentru Abate

Antonime pentru Abate

Cuvinte înrudite cu Abate