1
Aberație, aberații, substantiv feminin
1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect.
2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc.
Aberație vizuală = astigmatism (2). Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui și faptului că lumina se propagă cu viteză finită.
3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din franceză Aberration, latină Aberratio.
1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect.
2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc.
Aberație vizuală = astigmatism (2). Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui și faptului că lumina se propagă cu viteză finită.
3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din franceză Aberration, latină Aberratio.
DEX – dicționarul explicativ
2
Aberație substantiv feminin
1. abatere de la normal sau corect; (prin extensiune) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
(biologie) abatere de la tipul normal al speciei.
aberație cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
2. (fizică) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
aberație cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
3. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< franceză aberration, latină aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin extensiune) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
(biologie) abatere de la tipul normal al speciei.
aberație cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
2. (fizică) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
aberație cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
3. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< franceză aberration, latină aberratio)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Aberație aberații feminin 1) Deviere de la normă. 2) Defect al unei imagini produs de un instrument optic.
Aberație vizuală astigmatism. 3) figurat Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; rătăcire; greșeală; eroare. [Genitiv-dativ Aberației; Silabe -ți-e] /<latină aberrato, aberaționis, franceză aberration
Aberație vizuală astigmatism. 3) figurat Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; rătăcire; greșeală; eroare. [Genitiv-dativ Aberației; Silabe -ți-e] /<latină aberrato, aberaționis, franceză aberration
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Aberație substantiv feminin
1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire.
Vezi Absurditate.
2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu.
3. (Fizică) Deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic.
Aberație vizuală = astigmatism.
4. (Astr.) Unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Conform franceză aberration, latină aberratio < aberrare – a se îndepărta].
1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire.
Vezi Absurditate.
2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu.
3. (Fizică) Deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic.
Aberație vizuală = astigmatism.
4. (Astr.) Unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Conform franceză aberration, latină aberratio < aberrare – a se îndepărta].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Aberație substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat aberația (silabe -ți-a), genitiv-dativ articulat aberației; plural aberații, articulat aberațiile (silabe -ți-i-)
DOOM – dicționarul ortografic