Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Grație

1 * Cuvantul cu diacritice: gráție
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: GRAȚIE, grații, substantiv feminin 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etcetera; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etcetera; farmec. ♢ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ♢ Expresie (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ♢ Expresie A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). ♢ Anul de grație..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din limba latina gratia.

2 * Cuvantul cu diacritice: gráție
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: GRAȚIE I. substantiv feminin 1. drăgălășenie, gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări). ♢ (plural) atitudini, cuvinte drăgălașe. ♢ bunăvoință, favoare. o a intra în ĩle cuiva = a obține bunăvoința cuiva. 2. har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordă oamenilor pentru a se mântui. o stare de - = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică. 3. lovitură de - = lovitură care aduce sfârșitul, moartea. 4. (mitologie) fiecare dintre cele trei zeități care personificau grația și frumusețea feminină. II. prep. cu ajutorul, datorită. (< limba latina gratia, limba italiana grazia, /II/ franceza grâce à)

3 * Cuvantul cu diacritice: grație
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: Grație antonim: dizgrație

4 * Cuvantul cu diacritice: gráție
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: GRAȚIE s., prep. 1. substantiv verifica cuvantul: drăgălășenie. 2. substantiv verifica cuvantul: delicatețe. 3. substantiv mlădiere, suplețe, zveltețe. (ă mersului ei.) 4. substantiv (Termen Bisericesc) dar, favoare, har, (învechit) măiestrie. (- divină.) 5. substantiv verifica cuvantul: milă. 6. prep. verifica cuvantul: datorită.

5 * Cuvantul cu diacritice: gráție
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: GRAȚIE substantiv verifica cuvantul: favoare, grațiere, protecție.

6 * Cuvantul cu diacritice: gráție
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: grație prep.

7 * Cuvantul cu diacritice: gráție
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: grație substantiv feminin (silabe -ți-e), art. grația (silabe -ți-a), g.-d. art. grației; plural grații, art. grațiile (silabe -ți-i-)

8 * Cuvantul cu diacritice: gráție -i
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: GRAȚIE -i f. 1) Finețe și ușurință în mișcări, forme, atitudini. 2): Cele trei -i cele trei zeițe considerate drept întruchipare a feminității și gingășiei. ♢ A face -i a) a căuta să pară atrăgător; b) a face mofturi. 3) Bunăvoință cu care este tratat cineva. ♢ Lovitură de - a) acțiune care încununează cu succes o luptă; b) argument suprem. A intra în -a (sau -ile) cuiva a câștiga bunăvoința cuiva. 4) (cu valoare de prepoziție) Mulțumită (cuiva sau a ceva); datorită. [G.-D. grației; Sil. -ți-e] limba latina gratia

9 * Cuvantul cu diacritice: grație
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: GRAȚIE I. substantiv feminin 1. DrĂ?gĂ?lĂ?șenie, gingĂ?șie, finețe, eleganțĂ? (în atitudini, în mișcĂ?ri). â?? (plural) Atitudini, cuvinte drĂ?gĂ?lașe. â?? BunĂ?voințĂ?, favoare. o A intra în -ile cuiva = a obține bunĂ?voința cuiva. 2. Har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordĂ? oamenilor pentru a se mântui. o Stare de - = creație poeticĂ?; poezie; ipostazĂ?, inspirație poeticĂ?. 3. loviturĂ? de - = loviturĂ? care aduce sfârșitul, moartea. 4. (mitologie) Fiecare dintre cele trei zeitĂ?ți care personificau grația și frumusețea femininĂ?. II. prep. Cu ajutorul, datoritĂ?. -Din limba latina Gratia, limba italiana Grazia, /II/ franceza Grâce Ă?

10 * Cuvantul cu diacritice: grație
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: GRAȚIE I. substantiv feminin 1. DrĂ?gĂ?lĂ?șenie, gingĂ?șie, finețe, eleganțĂ? (în atitudini, în mișcĂ?ri). â?? (plural) Atitudini, cuvinte drĂ?gĂ?lașe. â?? BunĂ?voințĂ?, favoare. o A intra în -ile cuiva = a obține bunĂ?voința cuiva. 2. Har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordĂ? oamenilor pentru a se mântui. o Stare de - = creație poeticĂ?; poezie; ipostazĂ?, inspirație poeticĂ?. 3. loviturĂ? de - = loviturĂ? care aduce sfârșitul, moartea. 4. (mitologie) Fiecare dintre cele trei zeitĂ?ți care personificau grația și frumusețea femininĂ?. II. prep. Cu ajutorul, datoritĂ?. -Din limba italiana Gratia, limba italiana Grazia, /II/ franceza Grâce Ă?

11 * Cuvantul cu diacritice: gráție
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: GRAȚIE substantiv feminin 1. Gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări). ♦ (La plural) Atitudini, cuvinte drăgălașe; drăgălășenii, farmece. ♢ A intra în grațiile cuiva = a obține bunăvoința cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mântui. 3. Fiecare dintre cele trei zeități feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria și frumusețea în mitologia greco-latină. prep. Cu ajutorul, datorită, mulțumită. [Genitiv -iei. / < limba latina gratia, conform limba italiana grazia].

12 * Cuvantul cu diacritice: gráție gráții
Cuvantul fara diacritice: gratie

Definitie: grație (grații), substantiv feminin – Drăgălășenie, finețe, gingășie. Limba Latina gratia (secolul XIX). – Derivat gratis, adverb , din franceza gratis, limba latina gratis; gratifica, verb, din limba latina gratificare; gratificați(un)e, substantiv feminin, din franceza; gratitudine, substantiv feminin, din lat.; gratuit, adjectiv , din franceza; gratuitate, substantiv feminin, din lat.; gratula, verb (Trans., a felicita), din lat., conform limba germana gratulieren; gratulați(un)e, substantiv feminin, din lat.; disgrație, substantiv feminin, din franceza disgrîce; disgrația, verb, din lat.