Abil -ă
Definitie, sens si explicatie
1Abil, -ă, abili, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Care este indemanatic, iscusit, priceput, dibaci. ♦ smecher, descurcaret. – Din franceza Habile, limba latina Habilis.
2Abil1, -a functie gramaticala: adjectiv,
1. indemanatic, dibaci, priceput.
2. (jur.) apt a indeplini conditiile cerute de lege. (< franceza habile, limba latina habilis)
1. indemanatic, dibaci, priceput.
2. (jur.) apt a indeplini conditiile cerute de lege. (< franceza habile, limba latina habilis)
3-abil2 elem. „posibil” (< franceza -able, conform limba latina abilis)
4Abil antonim: inabil, neindemanatic, stangaci
5Abil adjectiv
1. verifica cuvantul: indemanatic.
2. (familiar) descurcaret. (Om-.)
3. siret, smecher, viclean, (popular) mehenghi. (Tanar -.)
1. verifica cuvantul: indemanatic.
2. (familiar) descurcaret. (Om-.)
3. siret, smecher, viclean, (popular) mehenghi. (Tanar -.)
6Abil adjectiv m., plural abili; f. singular abila, plural abile
7Abil -a (-i, -e) 1) si adverbial Care vadeste agerime (in miscari); dibaci; iscusit; indemanatic. Persoana -a. 2) Care este facut cu dibacie si inteligenta; iscusit. 3) rar Care se orienteaza usor in situatii diferite; descurcaret. /<fr. habile, limba latina habilis
8Abil, -la adjectiv Dibaci, iscusit -din franceza Habile
9Abil, -ă adjectiv
1. Îndemanatic, dibaci, priceput, iscusit. ♦ smecher.
2. (Jur.; despre o persoana) Care indeplineste conditiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept. [Conform: franceza habile, limba latina habilis].
1. Îndemanatic, dibaci, priceput, iscusit. ♦ smecher.
2. (Jur.; despre o persoana) Care indeplineste conditiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept. [Conform: franceza habile, limba latina habilis].
10Abil (abila), adjectiv – Dibaci, iscusit. < Franceza habile.
Accentul este indiferent. – Derivat abilita, verb; abilitate, substantiv feminin, din franceza
Accentul este indiferent. – Derivat abilita, verb; abilitate, substantiv feminin, din franceza