Abrogativ, -ă adjectiv Care urmărește abrogarea (a ceva). [< franceză abrogatif].
3 definiții din 3 dicționare
Abrogativ, -ă adjectiv Care urmărește abrogarea (a ceva).
[< franceză abrogatif].
DN – dicționar de neologisme
Abrogativ, -ă adjectiv care abrogă.
(< franceză abrogatif)
Dicționar de arhaisme și regionalisme
Abrogativ adjectiv masculin, plural abrogativi; feminin singular abrogativă, plural abrogative
DOOM – dicționarul ortografic
Adjectivul „abrogativ” are la feminin forma „abrogativă”, iar la plural „abrogativi” (masculin) și „abrogative” (feminin).
| Singular | Plural |
|---|---|
| Masculin, nearticulat | |
| abrogativ | abrogativi |
| Masculin, articulat | |
| abrogativul | abrogativii |
| Masculin, genitiv-dativ articulat | |
| abrogativului | abrogativilor |
| Feminin, nearticulat | |
| abrogativă | abrogative |
| Feminin, genitiv-dativ nearticulat | |
| abrogative | abrogative |
| Feminin, articulat | |
| abrogativa | abrogativele |
| Feminin, genitiv-dativ articulat | |
| abrogativei | abrogativelor |
