Ablativ, ablative, substantiv neutru Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărțirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanțial.
Din franceză Ablatif, latină Ablatinus.
DEX – dicționarul explicativ
Ablativ1 substantiv neutru caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
(< latină ablativus, franceză ablatif)
MDN – marele dicționar de neologisme
Ablativ ablative neutru Caz al declinării în unele limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanțial.
<latină ablativus, franceză ablatif
NODEX – noul dicționar explicativ
Ablativ substantiv neutru Caz al declinării în unele limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza etc.
Ablativ absolut = construcție a limbii latine corespunzătoare unei propoziții circumstanțiale, în care subiectul și numele predicativ se pun la ablativ sau, când predicatul este verbal, verbul se trece la participiu, acordându-se în gen, număr și caz cu fostul subiect al propoziției secundare.
[< latină (casus) ablativus, conform franceză ablatif].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
Ablativ2, -ă adjectiv (despre materiale) care poate suferi ablațiuni.
(< latină ablativus, franceză ablatif)
Dicționar de arhaisme și regionalisme
Ablativ substantiv neutru, plural ablative
DOOM – dicționarul ortografic