Absolutoriu, -ie, absolutorii, adjectiv substantiv neutru
Din latină Absolutorius, (2) germană Absolutorium.
DEX – dicționarul explicativ
Absolutoriu, -ie
(< latină absolutorius, franceză absolutoire, /II/ germană Absolutorium)
MDN – marele dicționar de neologisme
Absolutoriu, -ie adjectiv Care absolvă, iartă un delict, un păcat etc. substantiv neutru Certificat, adeverință de absolvire a unei școli superioare. [Pronume -riu. / conform latină absolutorius, franceză absolutoire, germană Absolutorium].
DN – dicționar de neologisme
Absolutoriu absolutorie (absolutorii) Care a absolvit un păcat, un delict etc.
<latină absolutorius
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 2 definiții din alte dicționare
Absolutoriu substantiv neutru [-riu pronume -riu], articulat absolutoriul; plural absolutorii, articulat absolutoriile (silabe -ri-i-)
DOOM – dicționarul ortografic
Absolutoriu adjectiv masculin [-riu pronume -rĩu], feminin absolutorie (silabe -ri-e); plural masculin și feminin absolutorii
DOOM – dicționarul ortografic