Absolvi

Absolvi (1) absolvesc, (2) absolv, verb IV.

Tranzitiv

A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.

A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta.

Din germană Absolvieren, latină Absolvere.

DEX – dicționarul explicativ

Absolvi verb

A ierta, a scuti de pedeapsă

A termina studiile -din latină Absolvere

DEX – dicționarul explicativ

Absolvi verb tr.

a termina un ciclu, o formă de învățământ.

juridic a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.

(< germană absolvieren, latină absolvere)

MDN – marele dicționar de neologisme

A absolvi² absolv tranzitiv

juridic (acuzați) A scuti de o pedeapsă; a ierta.

rel. A elibera de păcate; a ierta.

<germană absolvieren, latină absolvere

NODEX – noul dicționar explicativ

Încă 6 definiții din alte dicționare

A absolvi¹ absolvesc tranzitiv (instituții de învățământ) A termina cu bine.

<germană absolvieren, latină absolvere

NODEX – noul dicționar explicativ

Absolvi verb IV. tranzitiv

A termina o formă de învățământ.

Juridic A elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată.

A ierta; a scuti.

[Prezent indicativ -vesc (1) și absolv (2). / < latină absolvere, conform germană absolvieren, franceză absoudre].

DN – dicționar de neologisme

Absolvi (-v, -it), vb

A ierta, a scuti de pedeapsă. –

A termina studiile. < Latină absolvere (secolul XVIII).

Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învățămînt din Austria și Germania; există cu acest sens tendința de a conjuga eu absolvesc (conform Iordan, Bf, II, 53).

Derivat absolvent, adjectiv (care a terminat o formă de învățămînt); absolvență, substantiv feminin (terminarea unei forme de învățămînt).

DER – dicționarul etimologic

!absolvi (aabsolvi) (a termina un ciclu de învățământ, a scuti de pedeapsă) verb, indicativ prezent 3 absolvă, imperfect 3 singular absolvea; conjuncție prezent 3 să absolve

DOOM – dicționarul ortografic

Absolvi (a termina un an școlar) verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural absolvesc, imperfect 3 singular absolvea; conjuncție prezent 3 singular și plural absolvească

DOOM – dicționarul ortografic

Absolvi (a scuti de pedeapsă) verb, indicativ prezent 3 singular și plural absolvă, imperfect 3 singular absolvea; conjuncție prezent 3 singular și plural absolve

DOOM – dicționarul ortografic

Singular	Plural
Imperativ
absolvă	absolviți
Imperativ negativ
nu absolvi	nu absolviți
Indicativ prezent
eu absolv	noi absolvim
tu absolvi	voi absolviți
el/ea absolvă	ei/ele absolvă
Conjunctiv prezent
eu să absolv	noi să absolvim
tu să absolvi	voi să absolviți
el/ea să absolve	ei/ele să absolve
Imperfect
eu absolveam	noi absolveam
tu absolveai	voi absolveați
el/ea absolvea	ei/ele absolveau
Perfect simplu
eu absolvii	noi absolvirăm
tu absolviși	voi absolvirăți
el/ea absolvi	ei/ele absolviră
Mai-mult-ca-perfect
eu absolvisem	noi absolviserăm
tu absolviseși	voi absolviserăți
el/ea absolvise	ei/ele absolviseră
Perfect compus
eu am absolvit	noi am absolvit
tu ai absolvit	voi ați absolvit
el/ea a absolvit	ei/ele au absolvit
Viitor
eu voi absolvi	noi vom absolvi
tu vei absolvi	voi veți absolvi
el/ea va absolvi	ei/ele vor absolvi
Condițional prezent
eu aș absolvi	noi am absolvi
tu ai absolvi	voi ați absolvi
el/ea ar absolvi	ei/ele ar absolvi

Definiții pentru „Absolvi”

Conjugarea verbului „a absolvi”

Absolvi

Definiții pentru „Absolvi”

Conjugarea verbului „a absolvi”

Sinonime pentru Absolvi

Cuvinte înrudite cu Absolvi