Varianta definitie 1: Absolvi (1) absolvesc, (2) absolv, verb IV.
Tranzitiv
1. A termina un an scolar, un ciclu sau o forma de invatamant.
2. A scuti pe cineva de pedeapsa; a ierta. – Din limba germana Absolvieren, limba latina Absolvere.
Varianta definitie 2: Absolvi verb tr.
1. a termina un ciclu, o forma de invatamant.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat cand faptul imputabil nu este prevazut de lege; a scuti de pedeapsa. (< limba germana absolvieren, limba latina absolvere)
Varianta definitie 3: Absolvi verb
1. a ispravi, a sfarsi, a termina. (A - liceul.)
2. a cruta, a ierta, a scuti, (invechit) a milui, a pardona, a slobozi. (A - de o pedeapsa.)
Varianta definitie 4: Absolvi (a termina un an scolar) verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural absolvesc, imperfect 3 singular absolvea; conj. prezent 3 singular si plural absolveasca
Varianta definitie 5: Absolvi (a scuti de pedeapsa) verb, indicativ prezent 3 singular si plural absolva, imperfect 3 singular absolvea; conjunctie: prezent 3 singular si plural absolve
Varianta definitie 6: A absolvi2 absolv tranz. 1) jur. (acuzati) A scuti de o pedeapsa; a ierta. 2) rel.
A elibera de pacate; a ierta. /<germ. absolvieren, limba latina absolvere
Varianta definitie 7: A absolvi1 -esc tranzitiv (institutii de invatamant) A termina cu bine. /<germ. absolvieren, limba latina absolvere
Varianta definitie 8: Absolvi verb
1. A ierta, a scuti de pedeapsa
2. A termina studiile -din limba latina Absolvere
Varianta definitie 9: Absolvi verb IV. tr.
1. A termina o forma de invatamant.
2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat cand faptul imputabil nu este prevazut de lege sau cand savarsirea lui a fost justificata.
3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) si absolv (2). / < limba latina absolvere, conform limba germana absolvieren, franceza absoudre].
Varianta definitie 10: Absolvi (-v, -it), vb
1. A ierta, a scuti de pedeapsa. –
2. A termina studiile. < Limba Latina absolvere (secolul XVIII).
Sensul 2 este imprumutat din terminologia referitoare la invatamint din Austria si Germania; exista cu acest sens tendinta de a conjuga eu absolvesc (conform Iordan, BF, II, 53). – Derivat absolvent, adjectiv (care a terminat o forma de invatamint); absolventa, substantiv feminin (terminarea unei forme de invatamint).
Varianta definitie 11: !absolvi (a-) (a termina un ciclu de invatamant, a scuti de pedeapsa) verb, indicativ prezent 3 absolva, imperfect 3 singular absolvea; conjunctie: prezent 3 sa absolve
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 7 litere. Cuvantul incepe cu litera "a" si se termina cu litera "i"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
