Definitie Abstract -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Abstract, -a I. functie gramaticala: adjectiv, gandit in mod separat de ansamblul concret, real. ♢ in - = pe baza de deductii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gandire) greu de inteles; (mat.) numar - = numar caruia nu i se alatura obiectul numarat; arta -a = curent aparut in artele plastice europene la inceputul secolul XX, care se caracterizeaza prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii; abstractionism. II. substantiv neutru,
1. parte de vorbire provenita prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o alta parte de vorbire, avand un sens abstract. ♢ - verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind actiunea acestuia.
2. categorie filozofica desemnand cunoasterea proprietatilor esentiale si generale. (< limba germana abstrakt, limba latina abstractus)

Varianta definitie 2: Abstract, -Ă, abstracti, -te, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care rezulta din separarea si generalizarea insusirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detasat de obiecte, de fenomene sau de relatiile in care exista in realitate. ♢ Locutiune adverb În abstract = pe baza de deductii logice, teoretice, fara legatura cu datele sau cu faptele concrete.
2. Adjectiv Conceput in mod prea general, prea teoretic; prin extensiune greu de inteles din cauza lipsei de ilustrari concrete.
3. Substantiv neutru:, adjectiv (Cuvant) care are sens abstract (1). ♦ Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb si exprima actiunea verbului respectiv. – Din limba latina Abstractus, limba germana Abstrakt, franceza Abstrait.

Varianta definitie 3: Abstract antonim: concret, palpabil, sesizabil

Varianta definitie 4: Abstract adjectiv
1. teoretic. (Ipoteze -.)
2. conceptual, notional. (Continut - al unui enunt.)
3. nonfigurativ. (Arta -.)

Varianta definitie 5: Abstract adjectiv m. (silabe mf. abs-), plural abstracti; f. singular abstracta, plural abstracte

Varianta definitie 6: Abstract substantiv neutru (silabe mf. abs-), plural abstracte

Varianta definitie 7: Abstract -ta (-ti, -te) si adverbial 1) (in opozitie cu Concret) Care rezulta dintr-un proces de abstractie; care cuprinde trasaturile generale, detasandu-se de raporturile concrete. 2) Care este greu de inteles din cauza lipsei elementelor concrete. ♢ În - a) pe calea deductiilor logice; b) rupt de realitate. [Silabe Abs-tract] /<lat. abstractus, limba germana abstrakt

Varianta definitie 8: Abstract, -Ă adjectiv (op. c o n c r e t) Care este rezultatul unei abstractii; care este imperceptibil prin simturi. ♢ (Matematica) Numar abstract = numar caruia nu i se alatura obiectul numarat; (gram.) substantiv abstract = substantiv care denumeste o notiune abstracta; arta abstracta verifica cuvantul: Abstractionism (2) [in DN]. substantiv neutru Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind actiunea acestuia. ♢ În abstract = pe baza de deductii logice; rupt de realitate. ♦ Conceput sub un aspect general, teoretic; (despre un proces de gandire) greu de inteles, bazat numai pe abstractii. substantiv neutru
1. Categorie filozofica desemnand cunoasterea proprietatilor esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor.
2. Expunere sumara a continutului esential al unei lucrari. [< limba latina abstractus, conform franceza abstrait].

Varianta definitie 9: Abstract1 adjectiv m., plural abstracti; f. abstracta, plural abstracte

Varianta definitie 10: !abstract2 substantiv neutru, (elemente) plural abstracte