Absurd -ă
Definitie, sens si explicatie
1Absurd, -a I. functie gramaticala: adjectiv, care contrazice gandirea logica, legile naturii, bunul-simt. Ii. substantiv neutru,
1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ♢ prin - = admitand un rationament fals.
2. (fil.) termen care desemneaza ruptura totala dintre om si mediul sau sociocultural, sentimentul generat de trairea acestei rupturi. (< franceza absurde, limba latina absurdus)
1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ♢ prin - = admitand un rationament fals.
2. (fil.) termen care desemneaza ruptura totala dintre om si mediul sau sociocultural, sentimentul generat de trairea acestei rupturi. (< franceza absurde, limba latina absurdus)
2Absurd, -ă, absurzi, -de, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care contrazice gandirea logica, care nesocoteste legile naturii si ale societatii, contrar bunului-simt; ilogic. ♢ Locutiune adverb Prin absurd = admitand un rationament fals, o situatie aproape imposibila. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar, aratand ca punctul de vedere contrar duce la absurd.
2. Substantiv neutru: Ceea ce este absurd (1). – Din franceza Absurde, limba latina Absurdus.
1. Adjectiv Care contrazice gandirea logica, care nesocoteste legile naturii si ale societatii, contrar bunului-simt; ilogic. ♢ Locutiune adverb Prin absurd = admitand un rationament fals, o situatie aproape imposibila. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar, aratand ca punctul de vedere contrar duce la absurd.
2. Substantiv neutru: Ceea ce este absurd (1). – Din franceza Absurde, limba latina Absurdus.
3Absurd antonim: logic, rational, rezonabil
4Absurd adjectiv , substantiv
1. adjectiv aberant, ilogic, nelogic, nerational, prostesc, stupid, (livresc) elucubrant, irational. (O situatie -.)
2. substantiv verifica cuvantul: absurditate.
1. adjectiv aberant, ilogic, nelogic, nerational, prostesc, stupid, (livresc) elucubrant, irational. (O situatie -.)
2. substantiv verifica cuvantul: absurditate.
5Absurd adjectiv m., plural absurzi; f. singular absurda, plural absurde
6Absurd substantiv neutru
7Absurd2 -da (-zi, -de) Care vine in contradictie cu gandirea logica; alogic; aberant. /<lat. absurdus, limba franceza: absurde
8Absurd1 n.
Calitatea a ceea ce este lipsit de ratiune. ♢ Prin - prin admiterea unui rationament fals. Reducerea la - metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea ca oricare alt punct de vedere duce la consecinte false. /<lat. absurdus, franceza absurde
Calitatea a ceea ce este lipsit de ratiune. ♢ Prin - prin admiterea unui rationament fals. Reducerea la - metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea ca oricare alt punct de vedere duce la consecinte false. /<lat. absurdus, franceza absurde
9Absurd, -ă adjectiv Contrar gandirii logice, legilor naturii, bunului-simt sau uzului comun. substantiv neutru Calitatea a ceea ce este absurd; lucru lipsit de sens; absurditate; nonsens. ♢ Prin absurd = admitand un rationament fals; reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea ca singurul punct de vedere care se poate sustine este cel propus. [Conform: franceza absurde, limba latina absurdus].