Abține
Definitie, sens si explicatie
1Abține, abtin, verb Iii.
Reflexiv A se stapani, a se retine, a se infrana (de la...). ♦ A nu se pronunta, a nu-si exprima parerea sau votul; a se tine departe de o activitate. – Din franceza (S')abstenir (dupa tine).
Reflexiv A se stapani, a se retine, a se infrana (de la...). ♦ A nu se pronunta, a nu-si exprima parerea sau votul; a se tine departe de o activitate. – Din franceza (S')abstenir (dupa tine).
2Abtine verb refl. a se stapani, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunta, a nu-si exprima punctul de vedere. (< franceza s'abstenir, limba latina abstinere)
3Abține verb a se domina, a se infrana, a se opri, a rabda, a se retine, a se stapani.
4Abtine verb → tine
5A Se Abține ma abtin intranzitiv 1) A renunta voit (la ceva). - de la mancaruri picante. 2) A nu-si exprima parerea sau votul. /<fr. [s']abstenir
6Abține verb Iii. reflexiv A se stapani, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Conform: limba latina abstinere, franceza s'abstenir, dupa Tine].
7!abtine (a se -) verb reflexiv, indicativ prezent 1 singular ma abtin, 2 singular te abtii, 1 plural ne abtinem, 2 plural va abtineti, 3 plural se abtin; conjunctie: prezent 3 sa se abtina; ger. abtinấndu-se; part. abtinut