Beatitudine
Definitie, sens si explicatie
1Beatitudine s.f. (Livresc) Stare de fericire deplina. [Pronuntat: be-a-] – Din limba latina Beatitudo, -inis. Conform: franceza b e a t i t u d e.
2Beatitudine substantiv verifica cuvantul: fericire.
3Beatitudine substantiv feminin (silabe be-a-), g.-d. art. beatitudinii
4Beatitudine f.
Stare de fericire deplina; euforie; extaz. [G.-d. Beatitudinii; Sil. Be-a-] /<lat. beatitudo, -inis
Stare de fericire deplina; euforie; extaz. [G.-d. Beatitudinii; Sil. Be-a-] /<lat. beatitudo, -inis
5Beatitudine substantiv feminin
1. stare de fericire deplina.
2. stare patologica de euforie permanenta. (< limba latina beatitudo, franceza beatitude)
1. stare de fericire deplina.
2. stare patologica de euforie permanenta. (< limba latina beatitudo, franceza beatitude)
6Beatitudine substantiv feminin Stare de fericire deplina, de incantare, stare patologica de euforie permanenta, de indiferenta fata de situatiile si intamplarile din jur. [< limba latina beatitudo, conform franceza beatitude].