Definitie Acel acea - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: AcÉl1, acea, acei, acele, adjectiv dem. (antepus) (Arata ca fiinta, lucrul etcetera desemnate de substantivul pe care il determina se afla mai departe, in spatiu sau timp, de vorbitor) Acel om.
Acea casa. [Genitiv-dat. singular: acelui, acelei, gen.-dat. plural: acelor] – Limba Latina *ecce-illu, ecce-illa.

Varianta definitie 2: AcÉl2, acea, pronume dem. verifica cuvantul: Acela1.

Varianta definitie 3: ACÉL adjectiv cel. (- de colo.)

Varianta definitie 4: Acel adjectiv m. (antepus), g.-d. acelui, plural acei; f. singular acea, g.-d. acelei, plural acele, g.-d. m. si feminin: acelor

Varianta definitie 5: ACÉL aceea (acei, acele) dem. (se foloseste pentru a indica pe cineva sau ceva care este relativ departat de subiectul vorbitor). - baiat. /<lat. ecce-illu, ecce-illa

Varianta definitie 6: ACÉL, adjectiv , si pronume Aceea pronume f. (cu sensul n.): de aceea -din mr. A el, megl. Telea, istr. Tel(a), limba latina Ecce ille devenit Ecce illum sau Eccum illum

Varianta definitie 7: AcÉl1, acea, acei, acele, adjectiv dem. (Arata ca fiinta sau lucrul al carui nume il determina este (mai) departat de subiectul vorbitor; cand urmeaza dupa substantiv are forma acela, aceea) Acel om.
Vremea aceea. [Genitiv-dat. singular acelui, acelei, gen.-dat. plural acelor ; (cand are forma acela, aceea) gen.-dat. singular aceluia, aceleia, gen.-dat. plural acelora – Varianta: Acela, aceea adjectiv dem.] – Limba Latina Ecce-illu, ecce-illa.

Varianta definitie 8: Acel, adjectiv si pronume – Aceea pronume f. (cu sensul n.): de aceea. – Mr. atel, megl. telea, istr. tel(a).
Formele adjectiv antepus: acel (f. acea), gen. acelui (f. acelei), plural acei (f. acele), gen. acelor.
Ca adjectiv postpus si ca pronume capata un -a enclitic; ca rezultat al acestei adaugiri, se modifica structura fonetica a f. sing. aceia (‹ aceaia ‹ aceaa), care se scrie si aceea.
Prezenta lui -a in cazurile prevazute nu s-a respectat strict in limba populara si in poezie. < Limba Latina ecce ille, devenit *ecce illum sau *eccum illum (Diez, I, 337); Puscariu, 9; Candrea-Dens., 532; REW 4266; DAR; Sanfeld, Syntaxe, 159-164); conform limba italiana quello, verifica cuvantul: prov., sp. aquel, verifica cuvantul: franceza cil, port. aquello.
Explicarea lui -a paragogic prezinta incertitudini.
Puscariu, 9 si DAR cred ca este rezultatul lui *eccum illum illac (conform franceza celui-là, friul. kel-la).
Aceasta ipoteza este imposibila, deoarece confunda un tratament presupus a fi romanic cu un fenomen tirziu din franceza, si pentru ca pleaca de la o pronuntare primitiva *acelà, greu de admis (daca s-ar admite, ar fi trebuit sa se pastreze, sau sa se reduca la pronuntarea grava, caz in care -a aton trebuia sa devina -a).
T. Papahagi, din Morfologia limbii romine, 1937, 19, o explica prin fonetica sintactica.
Pare mai curind o propagare a art. f. -a, care in limba veche se aplica si adjectiv si substantiv (padurea verdea, azi padurea verde; conform trasaturi ale acestei concordante absolute in padurii verzi, care reproduce un mai vechi padurii verzii, si forme invechite cum ar fi tuturor oamenilor, fata de oamenilor buni).
Reiese de aici ca femeia aceia, datorita nuantei sale dublu demonstrative, si-a conservat dubla articulare, ca alte ori femeia carea, conform omul carele.
Se intelege mai putin extinderea de la f. la m. si la cazurile oblice; dar numai daca se concepe ca art., se explica faptul ca, fiind aton, -a nu a devenit -a.
Derivat acelasi (f. aceiasi), adjectiv si pronume, unde -si reprezinta limba latina sic „astfel”, conform cinesi, caresi, acestasi; in spiritul acestei comparatii, conform expresiile regionale si mai curind infantile iciasa (‹ aici asa), coleasa (‹ colea asa); acelalalt (var. acel(l)alt), adjectiv si
pron.
Conform: cel.