Acolisi
Definitie, sens si explicatie
1Acolisi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural acolisesc, imperfect 3 singular acolisea; conjunctie: prezent 3 singular si plural acoliseasca
2Acolisi, (-sesc, -it), verb – A prinde, a apuca. < Ngr. ἀϰολλῶ „a se lipi”, aorist ἀϰόλλησα.
Secolul Xvii, azi putin folosit. – Derivat acolisitor, adjectiv (tenace, incapatinat); acolisitura, substantiv feminin (incapatinare, staruinta).
Secolul Xvii, azi putin folosit. – Derivat acolisitor, adjectiv (tenace, incapatinat); acolisitura, substantiv feminin (incapatinare, staruinta).
3Acolisi verb (Moldova) A se tine, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gind rau). A: Cind se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deala, asa numai intr-o pizma va vrea sa-l uciga, cela insa nu se va da.
Prav.
Ce sa acoliseaste Radul-voda de cel sarac? Clm, 21v.
Ce mai bine ar fi, o, sora, sa nu te mai acolisasti de lucrul mieu.
B 1779, 36v; conform Dosoftei, Vs; Cron. 1689, 37v; Cron. 1707, 34v; Pseudo-amiras (gl.); Cron. 1732, 28v; Neculce; Cron.
Sec.
Xviii, 27v. B: conform Îndreptarea Legii.
Etimologie: limba neogreaca: Ekollissa (aor. al lui kollo „a (se) lipi”).
Vezi si acolisitura.
Prav.
Ce sa acoliseaste Radul-voda de cel sarac? Clm, 21v.
Ce mai bine ar fi, o, sora, sa nu te mai acolisasti de lucrul mieu.
B 1779, 36v; conform Dosoftei, Vs; Cron. 1689, 37v; Cron. 1707, 34v; Pseudo-amiras (gl.); Cron. 1732, 28v; Neculce; Cron.
Sec.
Xviii, 27v. B: conform Îndreptarea Legii.
Etimologie: limba neogreaca: Ekollissa (aor. al lui kollo „a (se) lipi”).
Vezi si acolisitura.
4!acolisi (a se -) (invechit) verb reflexiv, indicativ prezent 3 singular se acoliseste, imperfect 3 singular se acolisea; conjunctie: prezent 3 sa se acoliseasca