1
Adevăra (-verez, -at), verb A confirma, a susține, a întări justețea unui fapt. – Variantă adeveri. < Latină *addeverāre, conform italiană avverare, franceză averer, spaniolă averar. Variantă este astăzi forma cea mai curentă.
Derivat adevărat, adjectiv (conform cu adevărul, autentic, veritabil); adeverință, substantiv feminin (adevăr, dovadă); adeveritor, adjectiv (care adeverește); adeveritor, substantiv masculin (în dreptul vechi, 12 boieri desemnați să cerceteze și să judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experți); neadevărat, adjectiv (fals, mincinos).
Derivat adevărat, adjectiv (conform cu adevărul, autentic, veritabil); adeverință, substantiv feminin (adevăr, dovadă); adeveritor, adjectiv (care adeverește); adeveritor, substantiv masculin (în dreptul vechi, 12 boieri desemnați să cerceteze și să judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experți); neadevărat, adjectiv (fals, mincinos).
DER – dicționarul etimologic
2
Adevăra verb I. vezi Adeveri.
DEX – dicționarul explicativ