Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Căra

1 * Cuvantul cu diacritice: cărá
Cuvantul fara diacritice: cara

Definitie: CĂRA, car, verb I. 1. Tranzitiv A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ♢ Expresie A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etcetera) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etcetera), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Reflexiv (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Familiar) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Limba Latina carrare.

2 * Cuvantul cu diacritice: cărá
Cuvantul fara diacritice: cara

Definitie: CĂRA verb 1. a duce, a purta, a transporta, (regional) a cărăbăni, (învechit) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari - bolnavul.) 2. verifica cuvantul: pleca. 3. verifica cuvantul: fugi.

3 * Cuvantul cu diacritice: cărá
Cuvantul fara diacritice: cara

Definitie: căra verb, indicativ prezent 1 singular car, 3 singular și plural cară; conj. prezent 3 singular și plural care

4 * Cuvantul cu diacritice: a cărá car
Cuvantul fara diacritice: cara

Definitie: A CĂRA car tranzitiv (obiecte sau ființe) A duce dintr-un loc în altul. ♢ - apă cu ciurul a munci fără nici un rost. limba latina carrare

5 * Cuvantul cu diacritice: a se cărá mă car
Cuvantul fara diacritice: cara

Definitie: A SE CĂRA mă car intranzitiv popular A pleca de undeva (repede și pe furiș); a se cărăbăni. limba latina carrare

6 * Cuvantul cu diacritice: cărá cár át
Cuvantul fara diacritice: cara

Definitie: căra (car, at), verb – 1. A duce, a transporta cu carul sau cu căruța. – 2. A transporta, a duce. – 3. A da lovituri, pumni. – 4. A lua cu sine, a duce, a tîrî. – 5. (Refl.) A se cărăbăni. – 6. (Argou) A se face nevăzut, a chiuli. În general, este considerat der. de la un limba latina carrāre, de la carrus (Pușcariu 285; Candrea-Dens., 255; REW 1721; DAR); însă formația limba latina nu pare normală. Ar fi de așteptat forma carriare, ca în calabr. carriare, napol. carreare, franceza charrier, sp. (acarrear). Este posibil să se fi produs o contaminare cu limba latina chalāre „a coborî”, de unde limba italiana calare, sp. calar (REW 1487); acest ultim cuvînt ar explica mai bine sensul 3 din rom. Conform: totuși verifica cuvantul: sard. carrare „a căra” (Atzori 90). La sensul 6 se poate să fi intervenit o contaminare cu limba tiganeasca: kere „a casa”, conform cărel. Derivat cărat, substantiv neutru (acțiunea de a căra, transport); cărător, substantiv masculin (hamal); cărător, substantiv neutru (coș, coșarcă); cărătură, substantiv feminin (cărat); cărel, interjectie (valea, întinde-o), probabil datorită contaminării cu limba tiganeasca: kere „a casa” (Graur 134); cărăuș, substantiv masculin (persoană care cară, transportator; cea de a doua stea din Ursa Mare), cu duf. -uș; cărăușesc, adjectiv (propriu cărăușilor); cărăuși, verb (a căra, a transporta cu carul; a face cărăușit); cărăușit, substantiv neutru (cărat). Din rom. provine bulgara karam „a conduce” (Capidan, Raporturile, 205).