Definitie Căra - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CĂRA, car, verb I.
1. Tranzitiv A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ♢ Expresie A cara apa cu ciurul = a munci in gol, a se agita fara rezultat.
A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etcetera) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etcetera), a bate zdravan pe cineva.
A-l cara (pe cineva) pacatele = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie.
2. Reflexiv (Rar) A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Familiar) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a se carabani. – Limba Latina *carrare.

Varianta definitie 2: CĂRA verb
1. a duce, a purta, a transporta, (regional) a carabani, (invechit) a podvodari, a transportarisi. (Doi sanitari - bolnavul.)
2. verifica cuvantul: pleca.
3. verifica cuvantul: fugi.

Varianta definitie 3: Cara verb, indicativ prezent 1 singular car, 3 singular si plural cara; conj. prezent 3 singular si plural care

Varianta definitie 4: A CĂRA car tranzitiv (obiecte sau fiinte) A duce dintr-un loc in altul. ♢ - apa cu ciurul a munci fara nici un rost. /<lat. carrare

Varianta definitie 5: A SE CĂRA ma car intranzitiv popular A pleca de undeva (repede si pe furis); a se carabani. /<lat. carrare

Varianta definitie 6: Cara (car, at), verb –
1. A duce, a transporta cu carul sau cu caruta. –
2. A transporta, a duce. –
3. A da lovituri, pumni. –
4. A lua cu sine, a duce, a tiri. –
5. (Refl.) A se carabani. –
6. (Argou) A se face nevazut, a chiuli.
În general, este considerat der. de la un limba latina *carrāre, de la carrus (Puscariu 285; Candrea-Dens., 255; REW 1721; DAR); insa formatia limba latina nu pare normala.
Ar fi de asteptat forma *carriare, ca in calabr. carriare, napol. carreare, franceza charrier, sp. (acarrear).
Este posibil sa se fi produs o contaminare cu limba latina chalāre „a cobori”, de unde limba italiana calare, sp. calar (REW 1487); acest ultim cuvint ar explica mai bine sensul 3 din rom.
Conform: totusi verifica cuvantul: sard. carrare „a cara” (Atzori 90).
La sensul 6 se poate sa fi intervenit o contaminare cu limba tiganeasca: kere „a casa”, conform carel.
Derivat carat, substantiv neutru (actiunea de a cara, transport); carator, substantiv masculin (hamal); carator, substantiv neutru (cos, cosarca); caratura, substantiv feminin (carat); carel, interjectie (valea!, intinde-o!), probabil datorita contaminarii cu limba tiganeasca: kere „a casa” (Graur 134); caraus, substantiv masculin (persoana care cara, transportator; cea de a doua stea din Ursa Mare), cu duf. -us; carausesc, adjectiv (propriu carausilor); carausi, verb (a cara, a transporta cu carul; a face carausit); carausit, substantiv neutru (carat).
Din rom. provine bulgara karam „a conduce” (Capidan, Raporturile, 205).