Definitie Adulmeca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Adulmeca, adulmec, verb I. Tranzitiv si instranzitiv (Despre animale) A simti sau a descoperi cu ajutorul mirosului, prezenta unui animal, a omului, a hranei etcetera ♦ Figurativ (Despre oameni) A cauta sa afle; a da de urma, a descoperi. [Varianta: (regional) Adurmeca verb I] – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Adulmeca verb
1. a mirosi, (rar) a puncta, (regional) a musina, a muslui, a ulma, a vetri, (Munt. si Olt.) a masai, (invechit) a adulma. (Ogarul - vanatul.)
2. a simti. (L-au - cainii.)

Varianta definitie 3: Adulmeca verb, indicativ prezent 1 singular adulmec, 3 singular si plural adulmeca

Varianta definitie 4: A adulmeca adulmec tranzitiv 1) (hrana, persoane etcetera) A simti prezenta cu ajutorul mirosului. 2) figurativ (persoane) A incerca sa afle. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 5: Adulmeca (-c, -at), verb – A simti prin miros prezenta unui animal, a omului etcetera – Varianta adulma.
Origine obscura.
Posibil din limba latina *adŏsmāre, de la *ŏsmāre (din limba greaca (veche) ὀσμάω „a adulmeca”, ὀσμή „miros”).
Din *ŏsmāre provin sp. husmear, limba italiana ormare (ven. usmar), rom. urma; din *adŏsmāre › *adŏrmāre provin limba italiana aormare (REW 6112; Prati) si rom. adulma.
Adulmeca presupune un der. limba latina *adŏsmĭcāre; dar chiar asa, der. este dificila din punct de vedere fonetic.
Puscariu 29 (urmindu-l pe Hasdeu 386) presupune un limba latina *adolmicare, de la olere (conform DAR).
Philippide, Principii, 295, se gindea la o der. directa de la urma; iar Pascu, I, 181, propune limba latina *adŏrmĭcāre. – Derivat adulmecator, adjectiv (care are miros bun).